$$$

 IOAN MOLNAR-PIUARIU

În patrimoniul nostru cultural-ştiinţific ce concentrează chintesenţa identităţii noastre naţionale se înscrie, la loc de cinste, IOAN PIUARIU MOLNAR, iluminist erudit din secolul XVIII, mare patriot, primul medic oculist / oftalmolog român cu carieră practică şi universitară de mare reputaţie în Transilvania, în celelalte ţinuturi româneşti, în Austro-Ungaria.

Personalitate providenţială, I.P. Molnar s-a remarcat ca un stăruitor al naşterii presei româneşti, al emancipării românilor prin limbă, cultură, şcoală şi economie, al susţinerii drepturilor românilor, al progresului medicinii. L-a onorat cu prietenia Baronul Samuel Brukenthal care l-a ajutat să se spe­cializeze la Viena, să-şi publice unele lucrări, să obţină dispensa de a se căsători cu Ana Reghina (născută Sebastian), de rit evanghelic, să fie înnobilat, semnând, de atunci, Ioannes Molnar de Mullersheim. Cei doi prieteni au făcut parte din Loja Masonică „Sfântul Andrei”, înfiinţată la Sibiu în 1776.

Cine este Ioan Piuariu Molnar şi care este moştenirea lăsată de el românilor?

Primul oculist român s-a născut în 1749, la Sadu, atunci, scaun al Sibiului, loc de unde provin şi Inochentie Micu Klein, episcop greco-catolic şi nepotul său, Samuil Micu Klein, unul dintre corifeii Şcolii Ardelene. Părinţii sunt protopopul ortodox Ioan Piuariu, zis şi Popa Tunsu, fiind pedepsit de oficialităţi ecleziastice pentru curajul de a apăra ortodoxia în zonele Sibiu, Cluj, Mureş, şi mama, Patrasia. Studiile primare le-a efectuat la Sibiu, tot la Sibiu, la Liceul de Stat săsesc, apoi la Cluj a urmat studiile medii. S-a perfecţionat, în două etape, în domeniul medical oculistic la Viena, devenind magistru oculist al Facultăţii de Medicină a Universităţii Imperiale, Regale şi Arhiducale din Viena.

Ca medic I.P. Molnar a funcţionat la Regimentul Grăniceresc din Banat, ca medic oculist al Principatului Transilvaniei. A tratat şi a vindecat conţi, baroni, generali, canonici, oameni de rând, săraci. Faima de înaltă competenţă i s-a dus şi în celelalte ţinuturi româneşti, la Viena şi la Budapesta. Datorită reputaţiei, a avut onoarea să-l găzduiască, la Sadu, pe împăratul Iosif al II-lea, cu ocazia unei vizite în Transilvania. La Cluj, la Lyceum Regium, viitoare universitate, a întemeiat prima catedră de oculistică, a susţinut primul curs de specialitate, în 1791. A procurat aparatură de la Viena pentru înzestrarea laboratorului şi pentru practicarea medicinii, a tradus în limba română cărţi de specialitate, a îndrumat personalul medical, a contribuit la crearea terminologiei medicale în limba română, precum Gh. Lazăr în domeniul matematicii.

I.P. Molnar a crezut cu ardoare în necesitatea emancipării românilor prin limbă şi cultură, prin prosperitate economică, prin şcoală, dovadă că a încercat să editeze, în trei rânduri, un ziar românesc, fără să reuşească. A publicat: „Gramatica” (1788), a lucrat câţiva ani la un „Vocabular nemţesc şi ro­mânesc” care a apărut postum. Interesat de economia de casă, precum astriştii, a publicat „Economia stupilor” (1785), s-a străduit să înfiinţeze o fabrică de postav în Sadu, iniţiativă subminată ulterior de breasla sibiană în domeniu. El însuşi un talentat orator, a publicat „Retorica” (1798), numită cu mo­destie „ meşteşug al bunei . cuvântări”, utilă pentru ca „omul să fie dulce la grai şi bine întocmit la urechile celor ce aud”.

Om de aleasă cultură, generos, iluminist erudit, I. P. Molnar a fost atras de învăţământ, convins de rolul şcolii în emanciparea poporului. Scurt timp a activat ca învăţător, a întocmit rapoarte prin care a susţinut înfiinţarea a 70 de şcoli, a înfiinţat, la Sadu, o şcoală, a adaptat unele manuale. Ca dascăl a strălucit la catedra universitară din Cluj unde a predat, în premieră, cursuri de oculistică, a surprins prin cursul inaugural susţinut în limba latină, curs considerat de Valeriu Bologa drept o primă lucrare ştiinţifică autentică în domeniul medical. A format şi a perfecţionat câteva generaţii de cadre medicale. A scris şi a adaptat lucrări cu conţinut medical, contribuind la crearea termenilor medicali în limba română. 

Mare patriot, reputatul medic oculist a făcut parte dintre autorii – semnatari ai documentului prin care se cereau drepturi egale pentru români - Supplex Libellus Valahorum (1790-1792) – alături de Samuil Micu Klein, Petru Maior, Gheorghe Şincai, I. B. Deleanu ş.a. La îndemnul Baronului Samuel Bruken- thal a discutat cu răsculaţii Horia, Cloşca şi Crişan (1784), obţinând un armistiţiu de 15 zile.

Alături de alţi intelectuali de marcă din Ardeal şi din Muntenia: Gheorghe Şincai, Petru Maior, Radu Tempea, Sava Popovici Barcianu, Enache Văcărescu ş.a, I.P. Molnar s-a implicat cu entuziasm în crearea unei societăţi culturale cu menirea emancipării poporului prin limbă şi cultură – Societatea Filosofească a Neamului Românesc din Mare Principatul Ardealului (1795) şi a unei reviste „Vestiri Filosoficeşti şi Moraliceşti”, dar nici aceste iniţiative nu au avut sorţi de izbândă. Programul lor iluminist era considerat de oficiali ca un atentat la ordinea socială. Pentru acest considerent şi pentru năzuinţele şi reuşitele implicării în emanciparea românilor prin limbă, cultură, şcoală şi economie, I.P.Molnar este considerat drept un strălucit precursor al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român care se va înfiinţa la Sibiu, după o jumătate de veac, la 23-26 octombrie / 4-7 noiembrie 1861, avându-l ca prim preşedinte pe marele ierarh, episcop şi mitropolit Andrei Şaguna. Primul oculist român s-a stins din viaţă la Sibiu, la 16 mai 1815, şi a fost înhumat în Cimitirul Bisericii Ortodoxe Române din Sibiu (Biserica din Groapă), unde i s-a trecut numele pe o placă comemorativă alături de alţi prestigioşi oameni de cultură.