$$$

 ZESTREA 

LIVIU REBREANU

( varianta a romanului rebrenian " ION ") 

POVESTEA lui ION cu RODOVICA ( femeia bogată ) 

Obs. Însemnările, inedite, prefigurează episoade din schemele de mai târziu ale romanului " Ion ". 

La început " Ion " a fost " ZESTREA " , iar ZESTREA a fost " TEMEREA " , iar TEMEREA o poveste : " POVESTEA lui ION cu RODOVICA ". Ion o bate pe Rodovica și ea se spanzura. În alta scriere, bătută ca și Ana de taică-său, că l- a făcut de minune în sat , fuge de- acasă , pentru ca apoi s- o găsim lângă un văduv din satul vecin. " O căruță duce pe cei doi miritei, amândoi cu câte o copila în brațe, și ei sunt fericiți și bucuroși ". În alte pagini , Ion ucide pe un Victor cu cinci lovituri de sapă, prinzandu- l că dă târcoale Rodovicai ; până la urmă, ajuns de blesteme , cade la pat. ( " Și se uscă , se topește. Degeaba toate doftoriile babelor . Incepe a- i cădea carnea . Și s- a stans și el ". Nici Lang, prea linistitul domn Lang , nu " sta locului " , omorandu- și nevasta că l- a înșelat din nou , la el în casă cu notarul. 

(...) Peste ani, Rebreanu avea de ales dintre mulții săi Ioni și Ane ( in scrierea variantei definitive a cărții " Ion " ) . 

" Povestea lui Ion cu Rodovica. Femeia bogată de altcum nu prea mândră , iubește de nespus pe Ion . Părinții ei se codesc pentru că lon e sărac. Și fata- l iubește nebună iar din iubirea lor se naște ceva . În sfârșit sunt siliți să o mărite după Ion . Ion acum e închipuit, se codeste el de ea , o incunjura căci n- a învoit cu zestrea. Fata se stange după el și abia - abia îl pot înduplecat s- o ieie. Apoi se multă la părinții lui Ion. Soacra progleta, nora prostuta și nătânga, dă în partea Savistei , a oloagei. Ajung la scârbă de multe ori , mai ales că soacra trage mai mult în partea lui Iacob ( intr- o primă varianta a romanului , Iacob este fratele lui Ion ) , care deși mai bătrân inca nu e însurat, ci a fost catunit pe zupa și a pierdut prin Bosnia vreo 6 ani. Aici acasă numai spre greutate li- e. S- așa ajung la scârbă tot des , des . Bătrânul Vasile n- are vot în chestie. Acum Ion tot se înfurie cu bogăția; ÎI TREBUIE TOT MAI MULTĂ MOȘIE. Se duce când la socru- său sa- i dea o grădină sau altceva , care el e un om nepăsător și- i zice : < Eu ți-am am dat femeie iar tu trebuie să fii bărbat ! > Rodovica ( in varianta definitiva a romanului " Ion " , aceasta poarta numele de " ANA " ) e stingherita, NIMENI NU E PE PARTEA EI . A crescut rămasă de mamă , bătută și batjocorita de toți, cari numai pentru avere o băgau în sama. Ion, dimpotrivă, deși SĂRAC ca DEGETUL , a fost flăcău luat în seamă de toți, stiutor de carte , cetitor de gazetele azvârlite de popa văduv, cântăreț care nu- și da rândul să învețe cântări de la ai dascălului. A slujit la sași, s- a caznit și a muncit de copil mic. Om proglet, iute la mânie; pretin bun cu Ion a lui Tănase, cel mai tare fecior din sat. Rodovica îl teme ( e geloasă) , căci el e plăcut iar ea se tot hazește ( urâțeste) . Si se cearta des din multe pricini , din moșie mai ales. Apoi se însoară și Iacob și ia o fată săracă cu care a slujit el undeva . Se au dragi ( se iubesc ) . Și vin pe capul astorlalți ." 

ZESTREA [ continuare ] 

" Ion se înfurie , se sfadesc ( se cearta ) . In urmă ajung la bătaie. Ion se gata sa- și facă casă. Și aici se sfadeste cu tatăl său : < Da- mi moșie! > , < D- apoi de unde sa- ți dau dacă n- am . Cât am a vost o fi după moartea noastră. Așteaptă ! > Ion ar vrea să- i scrie pe el partea lui ; i- e frica să nu- l scoată frate - său 

( Iacob ) din moșie . Nu se potrivesc nicicum. Și se duc toți la nunta unei rude: fata lui Login cu doi spuri ( copii din flori, fără tată legitim ) care se marita cu un văduvoi. Și când vin acasă trăiți Ion o bate pe femeia- sa, după ce aceasta se spanzura. 

Epizoade : școala ungureasca , clădirea noiei biserici , moartea vacii Dumana, îngroparea ei , etc. , casa lui Dumitru Sânzianu, vinderea ei la Zidovu, treburile lui cu copiii, moartea lui ; Avrum se spanzura pentru pădurile ; Savista oloaga în drum , etc. 

Un individ , tatăl lui Ion , care tușește tot mereu ; îl apuca tusa și nu- l lasă până ce nu- I albestreste toată fața. 

[ față plina de zbarcituri și neagra ca o coaja de nucă ] . 

(...) ". 

Sursa " CAIETE " , vol. I , de Liviu Rebreanu, prezentate de Niculae Gheran ( editorul de baza al lui Rebreanu) . Editura Dacia , 1974. Fragmente din capitolul " SCHIȚE ", pag. 105- 107.