$$$

 

Am citit deunăzi o frumoasa poveste,iar pentru că pe una dintre bunicile mele o chema Parascheva mi-a atras atenția în mod deosebit și m-am gândit s-o împărtășesc cu voi...

....Se spune că era odată o iarnă grea, una din acelea care mușcă până la oase și acoperă tot satul cu o tăcere albă, apăsătoare.

 Într-un colț de lume, pe o uliţă uitată, trăia bătrâna Paraschiva. 

Casa ei era mică, cu pereți crăpați și acoperișul scufundat de ninsori. 

Dar fereastra dinspre drum avea mereu o lampă aprinsă. 

Nu pentru ea,ochii îi erau obosiți și nu mai putea citi ci pentru oricine rătăcea noaptea prin sat.

Vecinii o întrebau adesea:

--Mătușă Paraschiva, de ce mai ții lampa aprinsă, când lumina e scumpă și pensia abia îți ajunge?

Ea zâmbea blând, strângând basmaua la gât și spunea:...

--Pentru suflet, dragii mei. Poate că într-o noapte, un om obosit, un copil pierdut sau chiar un străin va vedea lumina asta și va ști că nu e singur.

Și asta chiar s-au întâmplat..

Într-o seară de februarie, viscolul s-a pornit năprasnic.

Zăpada acoperea cărările și vuietul vântului părea să înghită totul. Bătrâna se ruga încet, în genunchi, în fața icoanei: „Doamne, ai grijă de cei ce sunt pe drum...”.

Deodată, un ciocănit slab s-a auzit în uşă. Când a deschis, a găsit un copil înfofolit într-o haină prea mare pentru el. Era ud, înfricoşat, și abia mai respira.

Am văzut lumina... a bâiguit el, tremurând.

Fără să stea pe gânduri, bătrâna l-a tras înăuntru, i-a dat haine uscate și l-a culcat lângă soba încinsă. 

A aflat apoi că era orfan dintr-un sat vecin, fugar dintr-un orfelinat unde fusese bătut și batjocorit.

Aș fi murit pe drum, dacă nu era lampa din fereastra ta, i-a spus băiatul, cu lacrimile încă înghețate pe obraji.

Paraschiva l-a mângâiat pe creștet și a răspuns:Nu eu, mamă dragă, ci Dumnezeu te-a adus aici. 

Eu doar am ținut o flacără mică aprinsă.

De atunci, copilul a rămas cu ea.

Îi spunea „bunica mea” și îi aducea apă, lemne, îi citea dintr-o carte veche pe care o găsise prin casă. Satul s-a mirat, dar încet-încet l-a acceptat și pe el.

Anii au trecut, băiatul a crescut, și când a plecat la oraș pentru școală, a promis:...Bunico, la geamul meu va fi mereu o lumină aprinsă, pentru oricine rătăcește.

Și s-a ținut de cuvânt.

Mulți ani mai târziu, după ce bătrâna Paraschiva s-a stins, oamenii din sat spuneau că, atunci când viscolul mugea prin dealuri, parcă zăreau dincolo de zăpadă o lumină mică, tremurătoare, la fereastra casei pustii. 

Și fiecare se oprea o clipă, cu gândul că sunt încă suflete care veghează asupra celor pierduți.

  Povestea aceasta ne arată că uneori cea mai mică faptă bună este ca o lampă aprinsă,... o scurtă rugăciune șoptită,sau o mână întinsă poate schimba un destin și poate salva o viață...

Cât de ușor poți face un rău...dar cat de greu poți face o faptă bună în zilele noastre...

Poate cineva acolo care își face puțin timp să "difere"ceea ce a citit își schimbă modul de a împărți bunătatea...

Aceasta este doar o poveste...dar lecția poate fi reală...

Foto AI 

Rezumat web.