$$$

 "S-a întâmplat odată să fiu întrebată câţi bărbaţi au fost în viaţa mea...... Redactorul respectiv, o domnişoară, a fost foarte bucuroasă, dar şi surprinsă să afle de existenţa a doi bărbaţi: GEORGE şi MIHAI. Dezamăgirea a venit ulterior, când i-am spus că este vorba de GEORGE ENESCU şi MIHAI EMINESCU.''

 Zoe Dumitrescu Busulenga

''Eu n-am dat nicio importanță carierei mele. Viața mea a fost total lipsită de ambiții. Eu n-am știut ce înseamnă ambiția, și atunci, tot ce-am făcut a fost din datorie, dragoste și mai cu seamă dintr-o obligație morală. Asistând la o demolare a valorilor culturii și istoriei românești, petrecute în răstimpul celor 50 de ani de ocupație, ca să zic așa, comunistă, mi-am zis că nu pot rămâne rece și indiferentă în fața unei astfel de situații.

Mai aveam aproape opt, nouă ani până la pensie...... Aveam 61 de ani şi eram şef de catedră şi membru corespondent al “Academiei Române”. În timpul unui seminar citeam monologul Clitemnestrei din opera lui ESCHIL. Monolog plin de profunzime şi pluritate în sensuri. Cum eram eu, plină de patos, un student îmi spune: “Doamnă, ce ne bateţi capul cu prăpădiţii ăştia şi vechiturile astea!?”. Când am auzit, am îngheţat. N-am zis nimic, am închis cartea, mi-am luat pardesiul, m-am dus la decanat şi am depus cererea de pensionare.

      Fragmente dintr-un interviu realizat în 2004 de către GABRIEL DRAGNEA și publicat în volumul volumul “27 de dialoguri-Construcţii incomplete”

Marile iubiri ale doamnei BUȘULENGA, după cum mărturisea, au fost EMINESCU și ENESCU, iar bărbatul vieții sale a fost soțul ei, APOSTOL BUȘULENGA, un om admirabil, de o cultură clasică remarcabilă, care cunoștea latina și greaca, un om lângă care a petrecut 45 de ani minunați.

      După anul 2000, ZOE DUMITRESCU – BUȘULENGA se dedică vieții monahale, se apropie de Dumnezeu, călugărindu-se la MĂNASTIREA PETRU VODĂ, de către Părintele JUSTIN PÂRVU și așezându-se la Mănăstirea VĂRATEC, sub numele de MAICA BENEDICTA. De altfel, sfântul lăcaș îi era destul de cunoscut, încă din tinerețe fiind atrasă periodic de aceste ținuturi de o spiritualitate aparte. Despre această perioadă, BUȘULENGA afirma:

 „Nu este nimic întâmplător pe lume. Totul e făcut de sus. M-a invitat aici prietena mea, VALERICA SADOVEANU, în fiecare vară. Din ce în ce mai mult m-am apropiat de VĂRATEC, am cunoscut VĂRATECUL, am cunoscut celelalte mănăstiri dimprejur, m-am împrietenit cu preoții, cu stareții, cu călugării”.

De asemenea, despre perioada vieții monahale, ea spunea: „Am socotit că un creștin intelectual trebuie să-și petreacă ultimii ani ai vieții așa cum se făcea pe vremuri, și mai cu seamă soțiile care rămâneau singure, se retrăgeau la mănăstiri. Era o frumoasă obișnuință, mai ales în lumea boierească.”

       DomniteCuAltite

  CONSIDERAȚIE,RECUNOȘTINȚĂ VEȘNICĂ!