$$$

 Iată o listă „patriotică” de „citate” pseudo-istorice menite să umfle artificial stima de sine a „dacilor verzi”, mai ales a celor foarte needucați, dar cu un ego fragil. Nu știm cine a compus pentru prima dată această colecție, dar de ani de zile circulă pe rețele și bloguri naționaliste. Problema este veche și profund toxică. Discursul dacopat, în loc să se sprijine pe date reale – care ar putea întreține o mândrie națională sănătoasă – recurge la falsuri grosolane, inventate pentru a produce un șoc emoțional.

De fapt cum funcționează psihologic aceste falsuri?

În primul rând, se bazează pe un complex de inferioritate istorică: dacă realitatea nu este comparabilă cu cea a marilor civilizații, atunci e înlocuită cu o versiune „superioară tuturor”, care promovează excepționalismul absolut. Urmează narcisismul colectiv: acești „patrioți” de carton au nevoie constantă de validare externă, de preferință de la „străini celebri”. Dacă nu există, atunci se inventează!

Apoi vine dopamina identitară: informațiile „mari”, spectaculoase, epice oferă satisfacție rapidă, chiar dacă sunt kitsch și false. Și, în final, victimizarea colectivă: martirizarea istorică hrănește ego-ul fragil; orice critică este percepută ca insultă personală.

Pe acest fundal, iată „bijuteriile” acestei colecții și explicațiile lor:

1. Sumerologul rus A. Kifisim: „Strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei!”.

De fapt: A. Kifisim – e un personaj inexistent în literatura științifică despre Sumer. Fals total!

2. Pitagora (580–495 î.H.): „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pământurile sunt fără margini, toate pământurile sunt comune.”

De fapt: Pitagora nu a scris nimic, iar „Legea 1143” nu există. Atribuire inventată.

3. Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”

De fapt: Homer nu a pomenit geții ci toar tracii de la marea Egee. În epoca lui, geții nici nu erau cunoscuți de greci.

4. Platon, „Carmides”: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că nu se poate vindeca trupul fără suflet…”

De fapt: pasajul există, dar e o parabolă ironică a lui Socrate despre un „medic trac”. Nu e validare a lui zeului get Zamolxis.

5. Dionisie Periegetul (138 d.H.): „Cea mai mare ţară… ţara imensă a dacilor, până în Scandia.”

De fapt: Citat inventat, nu apare în opera lui Dionisie.

6. Marco Merlini: „Scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea celei sumeriene.”

De fapt: Merlini a speculat despre plăcuțele de la Tărtăria, dar ipoteza nu e acceptată de arheologi.

7. Friedrich Hayer (1899): „Românii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin.”

De fapt: autor inexistent, citat inventat.

8. Alfred Hofmann (1820), „Istoria Pământului”: „România nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.”

De fapt: nu există asemenea lucrare; citat propagandistic apocrif.

9. Marija Gimbutas: „România este vatra Vechei Europe… precede cu milenii Sumerul.”

De fapt: Gimbutas a vorbit despre o cultură neolitică balcanică, nu despre români sau România ca centru al civilizației neolitice.

10. Louis de la Vallée Poussin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii omenirii.”

De fapt: mare indolog, dar nu a făcut astfel de afirmații. Fals!

11. Gordon Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României.”

De fapt: citatul este fals. Childe nu a scris niciodată despre „dacii” în acest context. El s-a ocupat de originea și răspândirea indo-europenilor, pe care i-a plasat în stepele nord-pontice (sudul Ucrainei și sudul Rusiei), nu în România. Nicio sursă a lui Childe nu sprijină afirmația atribuită.

12. Eugène Pittard: „Strămoşii românilor urcă până la primele vârste ale umanităţii.”

De fapt: antropolog real, dar citatul e inventat.

13. Daniel Ruzo: „Carpaţii au fost centrul celei mai vechi culturi.”

De fapt: pseudo-arheolog sud-american, cunoscut pentru teorii fanteziste, neacceptate. 

14. William Schiller: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte azi poporul român.”

De fapt: nu există ca autor în literatura de specialitate. Fals total (autor și citat)

15. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri de scriere sunt la Tărtăria.”

De fapt: personaj inexistent; fals integral.

16. Olof Ekstrom: „Limba română e cheia Europei.”

De fapt: probabil se face confuzie cu Per Olof Ekström (1926–1981), scriitor suedez cunoscut pentru romane populare, nu pentru lucrări de istorie sau lingvistică. Nu există nicio sursă academică în care să fi făcut o astfel de afirmație; citatul este inventat sau scos din context literar, fără relevanță științifică.

17. Universitatea din Cambridge: „Spaţiul carpatic era singurul locuit în mileniul V î.H.; officina gentium…”

De fapt: Ce autor? Oricum e complet inventat; „officina gentium” apare la Jordanes, nu la Cambridge. 

18. Ludwig Schlozer (sec. XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari… ci vlahi, urmaşi ai dacilor şi geţilor.”

De fapt: Schlozer chiar a scris despre români, dar afirmația trebuie înțeleasă în contextul erudiției secolului XVIII, când istoria antică era tratată mai mult prin analogii și tradiții literare decât prin cercetare critică și istorică. El repeta idei preluate din cronici, fără să fie vorba de o demonstrație științifică. Deci nu e o „dovadă” despre originea românilor, ci un punct de vedere livresc, caracteristic epocii.

19. Michelet, 1859: „Nu invidiaţi popoarele vechi, priviţi pe al vostru…”

De fapt: nu există dovada că Michelet a spus așa ceva. Apocrif.

Această colecție este un colaj de falsuri „șocante”, citate scoase din context, autori inventați și interpretări delirante. Funcționează prin name-dropping (se aruncă nume mari – Homer, Platon, Cambridge – fără surse reale), plus o doză de conspiraționism („adevărul ascuns de puteri oculte”). Fraze scurte, tip lozincă, sunt aruncate ca „dovezi” imbatabile, fără să fie vreodată verificate.

Scopul nu este cunoașterea, ci satisfacția emoțională rapidă: senzația că „noi suntem buricul Pământului”, „dovedit” prin „opinii” atribuite unor mari „cărturari” străini. Subliminal se sugerează că străinii, neavând emoții sau interese, ar fi mai obiectivi și mai sinceri. Adică, „până și ei” și-au dat seama ce măreți suntem! Iar dacă „străinii” ne recunosc gloria, atunci doar cozile de topor locale (aka: trădătorii, anti-românii) o neagă, din pură rea-voință.

În loc să cultivăm valori reale românești, acest tip de kitsch istoric hrănește doar fragilitatea educațională și complexul de inferioritate. Aceste texte circulă pentru a crea mitul unei „Dacii-mamă a civilizației universale”, dar ele sunt fie falsuri grosolane, fie interpretări conspiraționiste – tipice protocronismului ceaușist și perpetuate, după 1990, de cercuri ultra-naționaliste.