Nu vă blestemaţi copiii!
Când un copil greşeşte se ceartă, se pedepseşte, dacă e cazul se bate dar, nicidecum nu se blesteamă. Şi eu am fost copil şi am avut multe curiozităţi dar mama nu ne-a blestemat niciodată. Acum, cum o supără puţin copilul mama aruncă vorbe grele asupra lui: „muri-ai să mori”. „săriţ-ar ochii”, „să n-ai parte de fericire”, „să mori când ţi-o fi lumea mai dragă”, „arde-te-ar focul”... sau pur şi simplu îl drăcuie.
După aceea se miră de ce nu o ascultă copii, de ce copilul e nervos, dar primul vinovat cine–o fi oare, nu mama cu gura ei? Copilul trebuie învăţat să nu greşească, iar dacă a greşit să ştie să-şi ceară iertare. Mama care-l învaţă credinţa pe copilul ei, are bucurie de pe urma lui. Mama care nu are timp pentru copilul ei şi-l lasă să crească la întâmplare, au necazuri de pe urma lui. Degeaba cerţi copilul că nu ascultă, dacă în casă vede numai ceartă. În zadar spui să nu bea dacă tot timpul te-a văzut beat, spui să nu curvească iar mama şi tata aduc amanţi în casă. Îl cerţi să nu fumeze şi tu ai ţigara-n gură.
Când cereţi de la altul aveţi grijă mai întâi ce faceţi voi. Părinţii sunt exemplu pentru copiii lor. Dacă în casă e dragoste şi pace şi părinţii fac lucruri frumoase, nici nu mai trebuie să-l înveţi pe copil că învaţă singur.
✍️- Pr. Ilarion Argatu
__ __ __ __ __ __ __ __
Părinţii sunt datori să fie foarte atenţi la felul în care se adresează copiilor lor. Ei trebuie să-i binecuvânteze, nu să-i blesteme sau să-i certe, căci fiecare om care binecuvântează răspândeşte binele, iar fiecare om ce blestemă răspândeşte răul.
Părintele Porfirie spunea că părinţii sunt datori să fie foarte atenţi la felul în care se adresează copiilor lor. Ei trebuie să-i binecuvânteze, nu să-i blesteme sau să-i certe, căci fiecare om care binecuvântează răspândeşte binele, iar fiecare om ce blestemă răspândeşte răul. Şi a dat Părintele şi un exemplu pe care el însuşi îl cunoştea din viaţa reală:
Odată, copilul unei mame s-a dus la joacă, deşi mama îl rugase să ducă măgarul la câmp. Cînd s-a întors copilul acasă, mama, toată numai nervi, l-a blestemat în toate felurile grosolane care le ies din gură oamenilor nesăbuiţi şi fără legătură cu Biserica. Atunci, copilul a luat măgarul şi a plecat. Pe drum, a căzut de pe măgar, s-a lovit rău cu capul de o piatră şi a murit. Nişte trecători l-au găsit şi l-au dus acasă. Când l-a văzut mama lui, îşi smulgea părul din cap, dar degeaba, răul fusese deja făcut. De aceea, şi Evanghelia ne învaţă să binecuvântăm mereu, căci binecuvântarea atrage binele, iar blestemul atrage răul, nenorocirea, nefericirea.
✍️- Părintele Porfirie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu