$$$

 Poveste (inspirată din fapte reale) 

Te naști în România și esti de sex feminin. Prietenii fac mișto de tatăl tău. Nu are cine să-i ducă numele mai departe și trebuie să-și cumpere și pistol. Oricum, e nasol. Nu are cu ce să se dea mare. Mama ta e supărată, ar fi vrut să te cheme Mircea. Și ea știe sigur că femeile sunt chinuite. Nu e prea mare bucuria. Bunicul care are deja cinci fete și abia aștepta un nepot de sex masculin, se îmbată și aruncă cu toporul după bunica. 

Crești, mergi la grădiniță și înțelegi că trebuie să stai frumos, nu te zbânțui ca un băiat, nu țipi, nu alergi, nu arunci, nu respiri. Stai cuminte cu mâinile la spate și reprimi. 

Crești, mergi la școală, dar începi să o ajuți și pe mama în casă. Este greu să țină casa singură. Are soț, dar bărbații nu se implică în treburile casnice. Tu îi duci mâncarea în fața televizorului și șosetele în coșul de haine. Îi faci pantofii și apoi îți faci temele. 

Crești, ești adolescentă și ai mare grijă cum te îmbraci! Să nu-ți ceri vreun viol. Nu te boiești, nu-ți faci unghiile, vii acasă devreme și esti cuminte. Nu de băieți trebuie să-ți ardă ție, să-ți vezi de școală și de șosetele tatălui. 

Crești, mergi la liceu. Ai grijă pe ce drumuri o iei, nu calci pe bec, nu e bun băiatul ăsta, ai de învățat, sămbătă faci curățenie generală, speli, faci mâncare, îți vizitezi rudele, vorbești frumos, plângi doar noaptea cu capul adâncit în pernă și înveți. Citești pentru școală, nu toate prostiile.

Crești, mergi la facultate. Înveți ce trebuie, nu ce-ți place. Nu tu ai ales facultatea, doar nu voiai să devii rușinea familiei. 

Uite, el e băiat bun și are și casă. Te muți la el acasă și speli, faci mâncare, esti fată de casă, te duci și la serviciu că de aceea ai învațat atât. Și te ocupi de șosetele lui, asta fac femeile. Și îi ierți păharelul în plus. Îi ierți și mesajele de la miezul nopții. Oricum sunt toți la fel. Și cate-un șut în fund nu te omoară.

Și te ocupi și de părinții tăi în continuare că de-aia s-au chinuit atâta cu tine. Te ocupi și de părinții soțului tău, tu ai relații și ei sunt bolnavi. Te ocupi și de copii. 

Tu poți, tu știi, tu ai. 

Tu faci de toate pentru toți. 

Dar stai!!

Cum rămâne cu tine? 

Unde ești tu în viața ta? 

Ah, ok, te descurci și fără tine.