$$$

 Limba română și limba maghiară, deși aparțin unor familii lingvistice distincte – româna fiind o limbă cu rădăcini romanice, iar maghiara una fino-ugriană – au interacționat intens de-a lungul secolelor. 

Această conviețuire a dus la schimburi lingvistice reciproce, însă influența limbii române asupra celei maghiare este adesea subestimată în comparație cu cea inversă. 

👇

Simon de Keza (Geza), în 

Cronicum Hungaricum, Cronica maghiară dedicată Regelui Ladislau al III-lea (sau al IV-lea, după unii istorici):

 (...) 

"Secuii sunt resturile hunilor. Aflând despre reîntoarcerea ungurilor în Panonia, ei le-au ieșit înainte la hotarele Galiției și dimpreună cu dânșii au cucerit Panonia, din care au și căpătat o parte, nu însă pe șes ci la munte, Învecinați și amestecați cu blackii (valahii) au avut aceeași soartă în munți. 

De aceea, amestecându-se cu blackii (valahii), se spune că se folosesc de literele lor".

Prof. Bakos Ferenc (1922-1996),

— lingvist specializat în limbile maghiară și română;

— profesor la Universitatea din Budapesta 

În Istoria elementelor românești în lexicul maghiar, 1982 :

"(...) În lexicul maghiar sunt 2330 cuvinte cu origine în limba română, în următoarele categorii :

 - 208 privind creșterea oilor și prelucrarea laptelui ;

- 170 privind creșterea animalelor, în general ;

- 184 în producerea îmbrăcămintei, țesut, textile ;

- 133 în agricultură, în general ;

- 122 în biologie, plante spontane și de cultură ;

- 127 în caracterizarea personalității ;

- 98 în denumirile casnice și construcția locuinței ;

- 62 în repere geografice ;

- 58 în nume de animale sălbatice ;

- 32 în biserică și credințe religioase ;

- 27 în pescuit și vânătoare ;

- 22 în privința părților corpului omenesc (...)".

Iar în A magyar szókészlet román elemeinek története, Akadémiai Kiado, 1982, academicianul Ferenc Bakos afirma că cele mai multe cuvinte străine din limba maghiară provin din limba română.

Prof. Bakos Ferenc a trimis lucrarea, la acea vreme, atât la Academia Română cât și la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan".

Franz Joseph Sulzer (1727-1791), publicist, scriitor, istoric :

"În Dacia, deși a fost în contact cu atâtea limbi străine (...) nu există nici un cuvânt unguresc comun întregii limbi valahe (din toate teritoriile valahe)".

Paul Lendvai 

(1929 - ), jurnalist austriaco-maghiar, în The Hungarians :

(...) 

"În timpul împăratului Iosif al II-lea (1765-1790), maghiarii formau doar o treime din populația Regatului Ungariei, în timp ce restul de aproape 70% din populația regatului erau valahi, evrei, sârbi, slovaci, germani și țigani."

Hunhafy Pal 

(1810-1891), istoriograf maghiar :

"În general, considerăm neîndoielnic faptul că între secuii de astăzi, o parte este de obârșie românească."

Antroponime românești în limba maghiară :

Benea-Benfy, Banffy; Radu-Raduly; Fecior- Ficsor; Boier-Boyer; Bărbat-Borbat; Drăculea- Draculya; Oprea-Opra; Bogaciu-Bogacs; Basarab-Bosarad; Șerban-Szorbany; Sălăjean-Szelecsan; Ciocan-Tsokan; Crețu-Cretzuly; Capota-Kapata; Chiriță-Kiritza; Oltean-Oltyan; Stancu-Stankuj; Voicilă-Voikully; Bucur-Bokor; Petrașcu-Petrasko; Falcă-Falka; Muscă-Muszka; Ciortan-Csortan; Draghici-Dragiczy; Colcer-Kolczar; Corbul-Korbuly; Neagu- Nyaguly; Bârnă-Barna; Muntean-Muntyan; Manea-Manya; Albu-Albo; Aldea-Algya; Voinea-Vayna; Ciobanu-Csabany; Frâncu-Frenko; Moroșan-Maroszan; Ganea-Ganya; Grancea-Grancsa; Căliman-Kelemen; Cornea-Kornya; Cojocea-Kozocsa; Curcă-Kurka; Crișan-Krizsan; Cazan-Kozan; Curtean-Kurtyan; Matei-Matya; Mocanu-Mokany; Noica-Nyika; Neguș-Nyagus; Pârcalabu-Parkalab; Pascu-Pasko; Tomuță-Tomucza; Stuparu-Sztupar; Săracu-Szarak; Valah-Olah; Văcaru-Vakar (...)"

Sursa :

 — I.I.Russu - Antroponime românești în limba maghiară