duminică, 31 august 2025

$$$

 Pe tine te laud, prea frumoaso, pe tine 

Și ție, prea tainico, ție mă-nchin, 

Căci tu ești lumina ce stă trist pe mine 

Și tu ești lumina de care sunt plin. 


Pe tine te cânt, prea înalto, pe tine 

Făptura ta-ncinsă în straie de preț, 

Urechile tale rotunde și fine 

Și șoldul tău cald care tremură-n jeț.


Domniță-ntocmită din fum și-ntristare, 

Fecioară cu suflet trist și frumos, 

La tine visez și culcat și-n picioare, 

Pe tine te cânt și pe cal și pe jos. 


Pe tine, căci nu nici floarea din glastră, 

Nici floarea din baltă, nici floarea din crâng,

Atât de supusă și-atât de albastră 

Ca tine, când vin să te strig și să plâng. 


Ai pielița albă cum lebăda n-are, 

Ai taine cum nici împărații nu au 

Și totuși lași ochii în jos când strig tare 

Că numai pe tine te cânt și te vreau. 


Îți văd printre gratii brățările multe 

Și-ți văd prin fereastră rotunzii tăi sâni, 

Dar paznicul negru nu vreau să m-asculte 

Și-ntruna-și asmute sălbaticii câini. 

-- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --

Zadarnic ai șolduri ca pânzele prinse 

Pe vasul pornit cu furtuna în larg.

Că nu pot să-ți mângâi călcâile-ncinse 

Și nici așezarea pe piatră s-o sparg.


În van port cuțitul cu teaca de aur 

De brâul meu negru cu lanț atârnat, 

Că nu e balaur, temutul balaur 

Ce-aicea te ține sub zidul crăpat. 


Și nu e nici tata să-l umplu cu daruri 

Și nu e nici mama pe mâini s-o sărut 

Și nu e nici hoț să-l astâmpăr cu zaruri 

Și nu e nici crai să-l pot frânge pe scut.


Ci domn care doarme cu mâna sub ceafă 

Prin cârciumi ascunse și bea ne-ncetat 

Din plosca ușoară și groasă carafă 

Râzând să te știe sub lanț ferecat. 


Iar eu mă-nvârtesc în zadar lângă podul 

Ce stă ridicat ca un deget în vânt 

Și nu știu-n ce fel i-aș tăia nodul 

Și nu știu-n ce fel aș putea să te cânt. 


Căci gura mea n-are putere atâtă 

Întreaga ta laudă s-o poată cânta. 

Căci prea ești frumoasă și prea urâtă 

Cetate în care eu nu pot intra. 


Și, vai, cât aș vrea. 

Doamne, vai cât aș vrea...


— Radu Stanca - Lamentația poetului pentru iubita sa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

  Toma Caragiu și Maria Tănase Se povestește că într-o seară, la o masă plină de artiști, Toma Caragiu făcea glume cu accent grecesc, încerc...