$$$

 

🕊️ „A te întoarce acasă nu înseamnă întotdeauna a trăi”

Într-o singură fotografie, timpul părea neîntrerupt — un tânăr soldat în uniformă, cu privirea fermă, logodnica lui rezemându-se de el cu o devoțiune tăcută. Fețele lor conțineau promisiunea unui viitor care părea sigur.

Dar după unsprezece luni de captivitate, imaginea s-a spulberat. S-a întors ca o umbră a lui însuși — slab, gol, corpul său brăzdat de suferință. Aceeași femeie se agăța de el, dar acum nu mai avea putere, ci doar fragilitate.

A supraviețuit. Totuși, supraviețuirea și viața nu sunt același lucru.

„Nu era cer”, a șoptit el. Doar podele de beton, apă rece care îi ardea pielea și figuri fără nume plutind ca niște fantome. Nopți petrecute numărând nu oameni, ci umbre.

Acasă, războiul îl urmărea. Întunericul îl făcea să tremure, zgomotele bruște îl reduceau la tăcere, iar în oglindă uneori nu vedea bărbatul care era — ci prizonierul care fusese.

Ea încerca să-l atingă, cu dragoste, cu atingere, cu prezență. Dar din spatele ușii încuiate din interiorul lui, răspunsul lui era mereu același:

„Nu intra. Nu am plecat încă de acolo.”

Și așa războiul a continuat — nu pe câmpurile de luptă, ci în amintiri care refuzau să se lase duse. Pentru că unele răni sunt mai adânci decât carnea. Și unele războaie nu se termină niciodată.

#RăniAscunse #BătăliiTăcute #RăzboiȘiAmintire #CicatriciNevăzute #stilDeViațăfb