$$$

 „Cică italiencele sunt împuțite.”

Așa mi-a zis mama, serioasă, când ne-am întors din vacanță. „Stau degeaba toată ziua. Au pe cineva la curățenie, femeie la călcat, bărbații merg la cumpărături, ele doar se plimbă, se aranjează, râd și mănâncă înghețată.” 

Și-am întrebat-o: „Și care e problema?”

Noi, româncele, am fost crescute cu ideea că femeia bună e aia care le face pe toate. Care muncește 8 ore, gătește 2 feluri, spală, calcă, dă cu mopul, crește copiii, are grijă de părinți, întreține căsnicia, și tot ea trebuie să fie și îngrijită, și zâmbitoare, și disponibilă. 

Oboseala e normală, e chiar o medalie de onoare. Să te pui pe ultimul loc e un fel de virtute. Să nu ceri ajutor e dovadă că te descurci. 

Știi mamă ce-am văzut eu în vacanță? Femei care nu se grăbesc. Care stau. Care nu se simt deloc vinovate sau rusinate. Care aleg să nu-și petreacă viața doar între oală și aspirator. Care își iau timp pentru ele fără să simtă că trebuie să compenseze după. 

Dacă „împuțită” înseamnă, de fapt relaxată?

Dacă „leneșă” înseamnă că știe ce contează?

Nu ne-am născut să fim roboți de uz casnic. Viața e una singură. Și n-o să vină nimeni să-ți dea înapoi anii în care te-ai pus pe pauză ca să ții casa perfectă. Viața nu e doar o listă de treburi. 

Cred ca vreau si eu sa fiu "împuțită."

Sursa: Ema Jaga