$$$

 GENICA MISSIRIO

“Cine n’a admirat în filmele proiectate la noi, pe Genica Missirio, pe celebrul artist de cinematograf, care a stârnit admiraţia lumii întregi prin silueta lui fină, prin mimica lui neîntrecută de prim-amorez, prin supleţea lui de sportsman select? Genica Missirio - care nu-i decât compatriotul nostru, Eugeniu Mitirliu - s’a înapoiat în țară, după 12 ani de şedere în Franţa, înapoiere de scurtă durată, de câteva săptămâni numai, pentru a-şi revedea familia şi patria.”  

 

Aceste prime fraze ale articolului “Celebrul artist de cinema Genica Missirio la București” – publicat în numărul din 10 aprilie 1930 al revistei “Realitatea Ilustrată” – sunt cele care mi-au stârnit curiozitatea. Ca urmare, am căutat informații despre acest actor român – foarte popular în lumea cinematografului francez interbelic:

Genica Missirio – pe numele lui adevărat Eugeniu Mitirliu – s-a născut în Craiova, în 9 martie 1895. În anul 1913 tânărul craiovean a plecat la studii în Franța. Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, tânărul sublocotenent de cavalerie și-a întrerupt șederea în Franța pentru a se alătura armatei române pe câmpurile de luptă. După terminarea războiului Genica Missirio s-a reîntors la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Drept. 

 

“Dar destinul viitorului avocat a urmat un alt curs; evoluția cursurilor de schimb, care au devenit rapid dezastruoase pentru punga tânărului, l-au determinat în curând să-și întrerupă studiile pentru a-și începe cariera în cinematograf, așa cum i s-a făcut propunerea.” (cf. articolului dedicat actorului de origine română Genica Missirio, publicat în revista pariziană “Cinéa” – numărul din 15 aprilie 1926) 

Povestea anilor de început ai carierei de actor este evocată chiar de Genica Missirio în continuarea interviului publicat în anul 1930 de revista “Realitatea Ilustrată”:

„Am vorbit cu Missirio despre transformarea extraordinară a Bucureștilor, despre viața care devine din ce în ce mai occidentală, de bucureștencele frumoase, de teatru și de... cinematograf. Ultimul capitol al conversației noastre, transportă dintr’o dată pe Genica, într’o lume de visuri.

- Cinematograf! Ce sbucium! Ce viață! Astăzi este „en vogue" cel vorbitor, dar am convingerea că se va reveni la frumoasele filme mute, în care cuvântul ți-l dau mimica, gesturile, silueta, cadrul, natura. Pentru cânt și vorbă avem teatrul, avem opera, concertele.”

„Debuturile în cinematograf au fost grele și mai ales triste. Zile întregi am pășit pragul marilor case de cinematograf franceze și în fața acelorași figuri amabile, în fața saltarelor tixite de fotografii, în fața eventualilor concurenți, primeam invariabil același răspuns:

- Foarte bine - ne vom gândi la d-ta. Îți vom scrie!

Și... așa au trecut luni de zile, plecând totdeauna cu speranța...

 

Îmi voi aminti totdeauna de primul fior, de marea mea bucurie, când am fost angajat pentru primul film, la Casa “Gaumont”. De această zi este legată întreaga mea carieră. Prima mea figurație trebuia să cristalizeze întregul meu viitor în cinematograf. Am apărut sub regia lui Poirier (notă: Léon Poirier - regizor, scenarist și producător de film francez), în filmul “Le penseur” (notă: film realizat în anul 1920), care trebuia să-l consacre - atât pe el cât și pe André Nox (notă: Abraham-Andre Nonnez Lopes - comedian francez din perioada filmului mut, cunoscut sub pseudonimul André Nox). Într’o scenă de ansamblu, între zeci de figuranți, mă străduiam, pe cât era posibil, să par cât mai în largul meu într’un studio – unde intram pentru prima oară. Cei care cunosc cinematograful vor înțelege bucuria mea când mi s’a spus că am fost ales pentru a face un “prim plan”... Și succesele au urmat...

 

Am luat parte la turnarea filmului “Atlantida” (notă: „L'Atlantide”, film franco-belgian mut regizat de Jacques Feyder, turnat în anul 1921), unde am avut un mic rol de debutant. Aci, sub regia lui Feyder și alături de artiști consacrați, am pătruns o mare parte din secretele acestei arte. După doi ani, am interpretat două roluri importante în filme în care am fost mult remarcat. Curând după aceasta mi s’a încredințat rolul principal din filmul “Margot” după nuvela lui Alfred de Musset. Am jucat alături de Gina de Palerme. Mi s’a spus că am redat cea mai reușită siluetă de adevărat husar, din timpurile napoleoniene...

 

De atunci succesele mele s’au tot urmat unele după altele și câteva din filmele unde am “turnat” știu că au venit și în România. Ultimele două filme în care am jucat sunt “Madame Recamier”, unde am redat pe impetuosul Lucien Bonaparte, alături de Marie Bell și “Figaro”, după trilogia lui Beaumarchais - unde am avut rolul sinistrului intrigant. Păcat că aceste două filme, n’au venit în România.”

“- Îmi aduc aminte de prima scrisoare pe care mi-a trimis-o, din necunoscut, o admiratoare... Mă impresionau de asemenea mult afișele colorate cu clișeul meu lipite pe zidurile Parisului și mai ales am fost impresionat, când mi-am văzut numele pe ecranul operei din Paris. Cea mai mare satisfacție o aveam însă - spune Genica Missirio - atunci când mă gândeam că departe, în țara mea scumpă, înconjurată de lume și necunoscuți, doi ochi - ochii mamei mele – puteau să mă privească.”

Cariera actorului francez de origine română a fost una de excepție. Cele 16 pelicule turnate, precum și articolele publicate în presa pariziană a acelor ani - dedicate artistului sau filmelor în care a jucat – uneori pe prima pagină - sunt dovezi de necontestat. 

 

Din păcate, asemeni multora dintre colegii săi actori din epoca de aur a filmului mut, Genica Missirio nu a reușit să facă trecerea către “cinematograful vorbitor”. Nu am găsit nici un fel de informații despre destinul actorului de după 1930, anul publicării interviului acordat revistei “Realitatea Ilustrată”.

 

Figaro (1929), Madame Récamier (1928), Poker d'as (1928), Le chemin de la gloire (1927), Napoléon vu par Abel Gance (1927), Belphégor (1927), Le prince Zilah (1926), Le soleil de minuit (1926), L'espionne aux yeux noirs (1926), Le cavalier de minuit (1924), L'affiche (1924), Vidocq (1923), La bouquetière des innocents (1923), Margot (1922), Les ailes s'ouvrent (1921), L'Atlantide (1921).