$$$

 GERMANIA SLAVICA

Germania Slavica este un termen istoriografic care defineste relatiile de vecinatate create de migratia spre est (Ostsiedlung) intre germanici si popoarele slave de Vest, numiti comun Venzi (Wends). Termenul provine din scandinavul vender, etnonim care se referă la populațiile de origine slavă ce locuiesc pe țărmul sudic al Mării Baltice.

Triburile numitilor Venzi erau formate din liuticii (între râurile Warnow și Mildenitz), obotriții (între golful Wismar și lacul Schweriner), sorbii (în Lusacia), wagrii (Wagria), milcenii (Silezia Lusaciană), warnabii (pe râul Warnow), polabii (între râurile Trave și Elba), drevanii (pe Elba, în districtul de azi Lüchow-Dannenberg), circipanii (între râurile Recknitz și Peene), kessinii (pe Warnow, în zona Rostock), redarii (la sud de lacul Tollensesee), ranii (insula Rugia), ukranii (pe Ucker), moricii (lângă lacul Müritz), neleticii (la confluența râurilor Havel și Elba), hevellii (pe Havel, în districtul Havelland), colodicii (Elba superioară), glomacii (Elba superioară), chuticii (pe râul Saale), leubuzii (pe Oder) și pomeranii (între Oder și Vistula).

Termenul generic de Germania Slavica a fost structurat in anii ’60 ai secolul XX in trei sectoare geografice: Germania Slavica I, Germania Slavica II si Bavaria Slavica.

Germania Slavica I este regiunea care a fost incorporata mai tarziu de Regatul Francilor si de Imperiul romano-german (Sfântul Imperiu Roman – Heiliges Römisches Reich) dupa formarea lui. Aceasta regiune includea teritoriul intre Elba si Saale in Vest pana la Oder in Est.

Germania Slavica II este regiunea la vest de Germania Slavica I si incorpora teritoriile Sileziei, Pomerania si Prusia, astazi in Cehia, Polonia, republicile Baltice si Rusia (Kaliningrad). Toate aceste teritorii au trecut in ultimele secole din stapanire germana in stapanirea tarilor enumerate mai sus.

Bavaria Slavica este o parte din Bavaria de astazi (nord-vestul ei) atunci populata de bavari (Bajuvarians), populatie vendica (slava) asimilata in totalitate de francii de sud (salieri), vezi Franconia.

Ca paranteza de mentionat ca migratia medievala germanica nu a fost numai pe teritoriile slave, ci si pe teritoriile noastre, cu mari regiuni de colonizare in Satul Mare, Bistrita, Timisoara, Brasov si Sibiu.

Fenomenul de Ostsiedlung, colonizare germanica a estului intre secolele IX-XIV a fost in multe cazuri o colonizare pasnica, dar de alte ori o colonizare in forta sub pretexte diferite, cel mai raspandit fiind crestinarea venzilor pagani.

Cruciada Venzilor

Colonizarea germanica a ajuns la nivelul ei cel mai inalt cu ocazia cruciadei venzilor inceputa in anul 1147. Interesant de mentionat ca germanicii au avut aliati slavi care au facilitat aceasta miscare spre est. Cruciada marchează începutul seriei „războaielor sfinte” purtate împotriva populațiilor păgâne din regiunea Mării Baltice. La aceste războaie vor lua parte saxonii, danezii și polonezii. Prin bula papală Divina dispensatione emisă la 13 aprilie 1147, papa Eugeniu al III-lea (1145-1153) va legitima cruciada purtată împotriva venzilor. Dacă pentru feudalii germani miza politică era aceea de a aduna tribut de la triburile slave și de a-și extinde domeniile, pentru danezi era momentul potrivit să-i „pedepsească” pe ranii care organizau raiduri în teritoriul danez. În cazul Poloniei, miza politică avea ca obiectiv intimidarea vecinilor prusaci, păgâni la acea vreme și extinderea spre vest, dincolo de râul Oder.

La sfarsitul acestei cruciade, germanicii deveneau hegemonul de facto a unei mari parti din Europa Centrala si de Est, de la Baltica pana in Carpati.