$$$

 R U I N E L E

Alexandru MACEDONSKI

Sub ziduri uriașe de falnice ruine

Pe care mușchiul verde se-ncleasta și s-atine,

          Îmi place să m-opresc

Și ascultând cum vântul pe sub arcade plânge,

Să reînviez trecutul in za scăldată-n sânge

Cu patime trufașe ș-amor cavaleresc !

Trecut-au multe veacuri p-aceste ziduri sumbre,

Dar turnurile încă, lungind ale lor umbre,

              Titani decapitați,

Se află în picioare și parcă să desfida

Ar vrea și astăzi veacul ce tinde să ucidă

Chiar suveniru-atator împărați !

Ei au trecut !... Și astăzi Bastilii ruinate

Abia pe ici, pe colo, schelete deșirate

              Se-naltă către cer ;

Ei au trecut ! Și astăzi verigile sunt rupte,

Și dup- atâta sânge și dup-atatea lupte

E suveran poporul și toți despoții pier !

Dar ce-a câștigat oare, sărmanu, zbuciumare,

Mai mult ca niciodată în libertatea-i mare

              E sclav și numai sclav :

Ieri sclavul unui singur și azi al tuturora,

Pe cerul libertății se stinge aurora,

Și-nvins este tot dânsul învingătorul brav.

Zdrobeste-te, o, harpă, d-aceste ziduri antici

Și tu ești rămășiță din timpii cei gigantici :

               Tu n-ai ce mai cânta !

Venirea Libertății e-nceperea sclaviei,

Și tu, poete, cată, din timpii bărbăției

O spadă ruginită in piept a-ți împlânta.