$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ ILEANA STANA IONESCU....

      A plecat....intr-o zi de 30 iunie 2024....avea 87 de ani....

         „Toată viaţa mea a fost un joc al întâmplării”

       A dăruit enorm scenei, la fel şi filmului, căci a jucat fără efort....fără căutare... fără falsităţi, ca şi cum era acolo de când lumea....avea această însuşire atât de rară numită naturaleţe.... 

       -Doamna ILEANA STANA IONESCU va rămâne în istoria cinematografiei şi a teatrului românesc, ca una dintre cele mai de talent şi mai dăruite actriţe ale generaţiei sale.

     S-a născut 14 septembrie 1936, în BRAD, judeţul HUNEDOARA. După terminarea liceului teoretic, debutează ca actriţa în l955, la vârsta de 19 ani, la Teatrul de Stat din REŞITA, cu rolul AGNES în „ŞCOALA FEMEILOR ” de MOLIÈRE.

      „Aveam 18-19 ani, eram tinerică, frumuşică şi s-a întâmplat ca în timpul acela, când se juca „ŞCOALA FEMEILOR “, de MOLIÈRE, interpreta rolului lui AGNES să se mute la alt teatru. Colectivitatea era destul de restrânsă şi n-aveau o tânără. Regizorul m-a remarcat pe mine. Ca fason, înfăţişarea mea se potrivea foarte bine cu rolul lui AGNES, dar trebuia să vadă dacă sunt şi capabilă. S-a dovedit să fiu, drept care am jucat AGNES. Din clipa aceea am rămas la teatru, unde am jucat mai multe roluri”

     În anul 1959 se transferă la Teatrul Tineretului din PIATRA NEAMŢ..... Din anul 1965 desfăşoară o prestigioasă activitate teatrală la Teatrul Naţional BUCUREŞTI, precum şi la televiziune.

    „Tot ce s-a petrecut în teatrul din PIATRA NEAMŢ a fost absolut minunat. Noi eram 24 de actori şi jucam opt premiere pe an. A fost, pe vremea aceea, un director pe nume IOAN COMAN, care, fără să fie un om foarte cultivat, avea un talent de negustor de teatru. Nu s-a implicat direct în teatru, dar s-a înconjurat de oameni numai de primă calitate, a adus regizori de marcă, toate premierele noastre erau asaltate de ziarişti din BUCUREŞTI, aduşi special pentru spectacol.

      Sărbătoream fiecare premieră. A fost o vreme superbă! La PIATRA NEAMŢ am lucrat cu răposatul CORNEL TODEA, cu ION (Iani) COJAR, LUCIAN GIURCHESCU, cu GEORGE RAFAEL. Şase ani am stat acolo şi au fost nişte ani foarte frumoşi. Dincolo de faptul că şi zona era superbă, colectivul era armonios, oraşul – superb, teatrul – excelent.

      Maestrul RADU Beligan4 m-a văzut într-un spectacol la PIATRA NEAMŢ şi m-a sfătuit să vin la concurs la Teatrul Naţional, lucru pe care eu nu prea îndrăzneam să-l fac, pentru că mă simţeam inhibată, nici nu-mi trecea prin minte. Mai ales că la PIATRA NEAMŢ mă simţeam minunat. Dar m-am dus. Şi am luat concursul. Din ’65, am venit la „NAŢIONAL “, unde am rămas până când am ieşit la pensie. Nici n-am avut timp să-mi doresc ceva, pentru că rolurile parc-au venit la mine.

     Am avut o ofertă continuă şi foarte generoasă. Am avut parte şi de parteneri minunaţi. Nu pierd niciodată ocazia să vorbesc despre FLORIN PIERSIC, cu care am avut, de fapt, premieră la „NAŢIONAL “ după angajare cu „IDIOTUL “, după DOSTOIEVSKI. Felul în care s-a purtat cu mine PIERSIC, ca partener şi ca prieten, a reuşit să mă scape de inhibiţii. Îi sunt îndatorată, el e o persoană cu totul ieşită din comun. Un drăguţ şi jumătate, să-i dea Dumnezeu viaţă lungă!”

Dumnezeu să o odihnească în pace...

     CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!