#$$

 🇷🇴 28 iunie ar trebui declarată Zi de Doliu Național!! 

ALEXANDRU KOCISI

În 1940, acum exact 83 de ani, România se supunea ultimatumului URSS-ului și ceda Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Astfel, retragerea armatei, precum şi a administraţiei civile româneşti s-a făcut conform ultimatumului primit de statul român, la data de 26 iunie 1940, din partea Uniunii Sovietice. 

Nici atunci, nici astăzi, în Rusia nu te puteai încrede. Sovieticii nu au respectat termenii agreați și chiar din primele ore ale dimineții, trupele sovietice au avansat peste liniile de demarcație pe care și le asumaseră.

🏴Ora 03:30 dimineața: trupe sovietice mecanizate ocupă localitatea Herța, dincolo de linia de demarcație stabilită și pătrund în dispozitivul bateriei 1 din Regimentul 16 artilerie română. Sublocotenentul Alex Dragomir și căpitanul Ioan Boroș protestează și sunt împușcați pe loc. Alături de ei cade răpus soldatul Iancu Solomon și răniți sergenții Gheorghe Mititelu, Gheorghe Istoc și soldatul Vasile Spoilă. 

🏴Ora 06:30: trupe sovietice de infanterie și tancuri pătrund în Ialoveni, la doar 8 km sud-vest de Chișinău. Întâlnind elemente ale Diviziei 15 infanterie române, agenţii bolşevici îndeamnă pe militarii basarabeni să-şi părăsească unităţile. Generalul Nicolae Ciupercă ordonă ofițerilor noștri să încerce să parlamenteze, iar în cazul în care sovieticii nu se opreau la somații ,,să se tragă”. În apropierea localității Ropcea, are loc chiar un duel de artilerie între trupele române şi sovietice.

De altfel, ultimatumul formulat de URSS era în concordanță cu termenii Pactului Ribbentrop – Molotov, din 23 august 1939. Prin acest document, Germania lui Hitler accepta că Basarabia poate trece sub ocupaţie sovietică. Prin ultimatumul din 26 iunie 1940, URSS cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie precum și „transferul” părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică. Trebuie amintit faptul că nordul Bucovinei, cerut de URSS, nu figura în schema teritoriilor despre care Germania accepta să fie ocupate de URSS....

Textul ultimatumului de pe 26 iunie afirma în mod mincinos că Basarabia era populată în principal cu ucrainieni: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.” Guvernul sovietic cerea partea de nord a Bucovinei care „ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. și populației Basarabiei prin dominația de 22 de ani a României în Basarabia".

Ultimatumul mai adăuga: „Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, U.R.S.S. consideră necesar și oportun ca în interesele restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.”

Decizia de acceptare a ultimatumului sovietic și de executare a unei „retrageri” (s-a evitat folosirea cuvântului „cedare”) din Basarabia și din nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 - 28 iunie 1940. După cum este consemnat în jurnalul regelui Carol al II-lea, rezultatul votului a fost următorul:

➡️6 voturi pentru respingerea ultimatumului: Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu

➡️20 de voturi pentru acceptarea ultimatumului: Petre Andrei, Constantin Anghelescu,Constantin Argetoianu, Ernest Ballif, Aurelian Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Christu, Mitiță Constantinescu, Mihail Ghelmegeanu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Hortolomei, Ioan Ilcuș (Ministru de război), Ion Macovei, Gheorghe Mironescu, Radu Portocală, Mihai Ralea, Victor Slăvescu, Gheorghe Tătărescu (prim ministru), Florea Țenescu (șeful marelui Stat Major al Armatei)

➡️o abținere: Victor Antonescu.

Pe 28 iunie, la ora 09:00, prin comunicatul nr. 25 al Marelui Stat Major al Armatei Române, populația a fost anunțată în mod oficial despre existența ultimatumului, despre acceptarea acestuia de către Guvernul de la București și despre decizia de evacuare a armatei și administrației pe malul drept al Prutului. În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei orașe cheie – Chișinău, Cernăuți și Cetatea Albă – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14:00. Până pe 2 iulie, noua graniță de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv. Lucrurile însă nu au stat așa....

🏴Ora 08:00 a acelei fatidice zile: Armata a 4-a română raportează că trupe sovietice înaintează pe ,,pachete mici, într-un ritm rapid, care în unele puncte depășesc unitățile noastre”. După nici o oră, se transmite că trupele sovietice ,,forțează ritmul mișcării, călcând în mod vădit protocolul și din această cauză se împiedică nu numai evacuarea materialelor, dar chiar și a trupelor”. În localitatea Bulboca, sovieticii încearcă să captureze Detaşamentul ,,Mancaş” din Divizia 2 cavalerie. Înconjurată de tancuri, subunitatea este somată să "elibereze" militarii basarabeni.

🏴Ora 09:30: în satul Vâlcov, civilii (preponderent ruși) produc "devastări în stil mare”. ,,Populația din Ismail - raportează locotenent-colonelul Ioan Palade, șeful Biroului Statistic Militar Iași – devastează magazinele, steagul roșu este arborat pe clădirea primăriei. Schimb de focuri între de arme între populație și echipajele marinei fluviale”. Divizia 4 cavalerie începe ,,să facă ordine” în orașul Bălți, unde populația civilă minoritară începusese să ,,tulbure liniștea”.

🏴Ora 10.00, 28 iunie 1940: parașutiști sovietici ocupă gara Bolgrad şi împiedică evacuarea a nouă trenuri sub pretextul că erau încărcate cu rechiziţii de la populaie. În gara Drochia este capturat batalionul 2 din Regimentul 39 infanterie. Populaţia românească precizează sublocotenentul Alexandru Baciu, comandantul Companiei 4 artilerie, "cu foarte multă simpatie ieşindu-ne cu apă înainte, ne petreceau cu lacrimi în ochi, urându-ne o întoarcere cât mai grabnică

🏴Ora 11:30: localitatea Ungheni este ocupată de sovietici, care instalează tancurile pe Prut, iar orașul Bălți este ocupat de trupele sovietice, deși era prevăzut să fie evacuat abia pe 30 iunie, ora 14:00. Amenințând cu pistolul, ofițerii sovietici cer ca ostașii români de origine basarabeană să rămână pe loc, oriunde trupele române sunt încercuite. La ora 12:00, Armata a 3-a Română face cunoscut Marelui Stat Major că ,,rușii nu respectă liniile de evacuare ordonate” și că ,,este absolut necesar ca trupele care apără linia de fund să deschidă focul în cazul că parlamentările nu au efect”.

🏴 La 13:30, în localitatea Sălcuța, locotenent-colonel Benedict, comandantul Regimentului 10 vânători români, declară generalului rus Gusteșiev că nu va preda armamentul deoarece ,,aceasta ar însemna capitulare, ori noi nu capitulăm”. În final a fost obligat să accepte plecarea ostașilor basarabeni și predarea unei părți din căruțe. În momentul în care patrule de cavalerie sovietice ajung la Voşnişeni, după linia de demarcație, căpitanul Voinea din ariergarda Diviziei 12 infanterie română ordonă deschiderea focului pentru a-i opri din înaintare.

Aproape patru milioane de locuitori, precum şi un teritoriu de peste 50.000 de kilometri pătraţi aveau să treacă la Uniunea Sovieticã. În conformitate cu rezultatele recensământul din 1930, în teritoriile ocupate de URSS, 2.078.000 (55%) erau etnici români. Peste 200.000 de locuitori de toate etniile s-au refugiat în România în cele câteva zile care au urmat după 28 iunie. Iar sfârșitul acestei zile de coșmar nu prevestea nimic bun pentru zilele ce urmau...:

🏴Ora 21:00, 28 iunie 1940: Generalul Florea Țenescu cere ca armatele 3 și 4 ,,să aibă capete de pod la est de Prut, la toate punctele de trecere, până la scurgerea coloanelor”. Secţia 2 informaţii a Marelui Stat Major concluzionează: ,,Operaţiunile de evacuare a Basarabiei şi Bucovinei se desfăşoară în condiţiuni grele din cauză că trupele sovietice înaintează rapid şi ocupă oraşele şi căile de comunicaţie, întrerupând transmisiunile”.

🏴Ora 23:20: Generalul Nicolae Ciupercă raportează tragic: "populația orașelor și târgurilor ne este complet ostilă spre deosebire de cea a satelor, tristă și binevoitoare… Acțiunea inamicului este presantă, el caută pretutindeni să devanseze coloanele pentru a le accelera retragerea. Populația evreiască din Tighina a primit trupele sovietice în haine de sărbătoare; parte din ostașii noștri (cei basarabeni) părăsesc coloanele rămânând pe la casele lor”.

„Chiar din primele zile de ocupaţie s-a interzis alfabetul latin, cetăţenia română, locuitorii fiind supuşi legislaţiei unui stat străin, cel sovietic. Basarabenii sunt de îndată jefuiţi, folosiţi ca braţe de muncă ieftină, apoi deportaţi, expuşi represiunilor. Cu părere de rău, nu există încă o statistică exhaustivă, completă, ce ar scoate în vileag aceste nelegiuiri”, afirma prof. univ. dr. Anatol Petrencu, într-o conferinţă ştiinţifică organizată, în iunie 2015, la Chişinău...

P.s. Pentru cei care vor să cunoască și să înțeleagă mai multe, vă recomand lucrările istoricului Alesandru Duțu, care prezintă în detalii extraordinare, uneori de la oră la oră (precum mai sus), întreaga istorie a armatei române pe frontul de est în cel de-al doilea război mondial. Avem ce învăța din lucrările sale...