Flacăra
Mi-au spus că-i muncă multă și nu-i deloc câștig,
Că nu e loc de flăcări în tristul adăpost,
Că oricât de puternic încerc, spre cer, să strig,
Nu se întoarce tata pe unde a mai fost,
Mi-au spus că nu e vreme de candele pustii,
Că nicio încercare nu va avea răspuns,
Că, oricâtă cerneală va curge, nu vom ști
Cum să trăim absențe și să ne fim de-ajuns,
Mi-au spus că sunt copilă, că mâine am să cresc,
Că floarea pe morminte nu are nici miros,
Că am atâtea-n față, să-nvăț și să iubesc,
Să las o tinerețe să mi se prindă-n os,
Mi-au spus că sunt naivă, că nu voi rezista,
Că n-are loc cuvântul în veacul de decor
Și m-au trimis la școală: rezistă, vei uita
De lacrimă, de dolii, de haos și de dor.
Dar eu, atunci orfană, plângeam când nu știau,
Iar dimineața totul părea că este gata,
Și azi instanței aspre cu toate mă predau:
Cu Flacăra "1000" și-n ochi mereu cu tata.
Ana Maria Păunescu
#flacăraluiapăunescu, #totușipoezia, #totușiliteratura, #LibrariaPaunescu, #aPaunescu, #flacăra1000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu