La pas printre principii
La pas, încet, pe drum cu gânduri clare,
Trec printre legi ce-s scrise fără sens,
Cu inima deschisă către zare
Chemând mereu cu doruri primul vers.
Iubirea-mi e un far, nu o sentință,
Ea nu coboară, ci se-nalță lin,
În mine-și face legea biruință,
Și-n tot ce e firesc găsesc destin.
Principii? Da, le port cu blânde urme,
Nu lanțuri sunt, ci pași spre adevăr,
Când judec, nu o fac în mâini cu arme,
Ci cu un gând curat,ca flori de măr.
Să pot fi drept,trăind echilibrat,
Să cred, dar nu orbește , luminat,
Să caut sens în haos ,ne-ncetat,
Un om,ținându-și ferm,cuvântul dat.
Chiar și iubirea-i un principiu-n sine,
Un postulat nespus,dar înțeles,
Când mergi cu mine, orice drum revine
La rostul lui, etern în univers..
Să fim în doi, în lume și-n credință,
Făcând din gând și gest un jurământ,
Să nu fim zid, ci vie biruință,
La pas, prin viață, cer și legământ.
LID'O
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu