EPISTOLA ZĂRII ÎMBRĂCATĂ ÎN PASTELUL IUBIRII
/Triada liniștii: tăcere, lumină, iubire
Liza Popa Diupon
I.
Se amestecă cu visul zorii dezbrăcați de haine,
Plânge dulce printre stele dorul vântului astral,
Șapte îngeri în poiană despletind cu grijă taine
Domolesc în roua verde stropii cu parfum floral.
Luna și-a lăsat eșarfa s-o tivească lacul sfânt,
Printre nuferi spovedește glasul vântului rănit,
Când Luceafărul îmbracă dorul lumii în cuvânt
Stele ciute-l lumnează, râd și plâng neprihănit.
Nouă lebede cristate răspund apei cu lumină,
Lacul le reflectă pașii în oglinzi tremurătoare,
Acatiste pentru păsări sparg ecouri fără vină,
Crește-n codru asfințitul liturghii nemuritoare.
Lin alură fluturi galbeni pe fereastra dimineții,
Zeci de raze jucăușe compun muzica tăcerii,
Amalgamul fricii mute geme pe poteca nopții,
Candela aprinsă iarna mulțumește primăverii.
II.
Arde fulgerul sihastru flori prin leagăne pustii,
Curcubeul nopții vara iartă vântul despărțirii,
Cine știe când pământul scrie versuri argintii,
Ceartă mărțișorii firii, leagă brâul sărbătorii?
Când clonează umbre roșii și stafii orgolioase
Bat din palme păpădii și ating cu fulgii cerul?
Poate-i crește libertății patru aripi luminoase
Să descânte inocența-n care geme adevărul?
Ating stările rănite zorii dezbrăcați de haine,
Spini usucă în poiană noaptea vântul sideral,
Șase Tronuri colorează tainic aburii de pâine,
Să prefacă în pomene muguri cu parfum floral.
Pe cinci ramuri de caise licuricii orbi suspină,
Iar luminile pe nouri leagă gândurile toamnei,
Cântă mugurii în floare și o nimfă de grădină
Ceartă liniștea durerii apoi sparge nuca tainei.
III.
Plânge ploaia pasiunii, tunetul reflectă zorii,
Unge ochii bucuriei soarele trezit de lacrimi,
Iar izvoarele tristeții deplâng șoaptele iubirii
Și apoi alintă dorul sfâșiat în somn de patimi.
Pe o pânză de păiangen frige zarea răsăritul,
Sâmbăta botează pacea în izvoare Sf Vineri,
Unspreze-apostoli leagă cu eșarfa începutul
Să-și reflecte în rășină tot amarul cedrii tineri.
Ceasurile ard păcate trezind clopotul luminii,
Imnurile din lințolii se frământă pe morminte,
Cuibărite în cadouri decorează iar smochinii
(Rugăciuni duminicale adormite prin cuvinte).
Serafimii după slujbe sfințesc cărțile în strane,
Pe altarele-amintirii candelele hrănesc psalmii,
Zece taine despletite lamentează sub icoane,
Zorii ard pe policandre și descântă dorul lumii.
Nisa, 27 Iunie 2025. Dedicație specială părinților mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu