$$$

 ❤️ IRINA PETRESCU.....

    ...... ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

„Fiecare clipă are semnificaţia ei. Nu mă tem de bătrâneţe, nu mă complexează ridurile sau părul cărunt. Experienţa care se dobândeşte nu poate fi contrazisă prin niciun artificiu de visare”

     -S-a născut pe 19 iunie 1941 la Bucuresti....

A fost descoperită încă din timpul studenției, datorită regizorului SAVEL STIOPUL, care o văzuse cu parinții ei la un restaurant...

„Am tot timpul emoţii, dar nu sunt devastatoare. Sunt ca pentru domni­şoarele aflate la primul bal. Teatrul te ajută să trăieşti şi dacă nu mai ai nimic altceva. Îi înţeleg pe tinerii care îşi doresc să devină actori.

 ....Toată studenţia mi-am dorit să joc CEHOV şi IBSEN. Abia târziu, încoace, am jucat, la Televiziune, un rol în "STÂLPII SOCIETĂŢII". 

     -Cu o distribuţie minunată: GINA PATRICHI, SILVIA POPOVICI, VICTOR REBENGIUC, TRAIAN STĂNESCU … Şi am jucat, în "UNCHIUL VANEA", rolul MARIEI VASILIEVNA, mama unchiului VANEA.    

   Împreună cu MARIANA MIHUŢ, l-am invitat pe VICTOR ANAGNOSTE, soţul GINEI PATRICHI, la premieră. Este un mare iubitor de teatru şi un excelent critic, la modul colocvial, desigur. Şi, şugubăţ, ne-a întrebat care o joacă pe aia frumoasă şi care pe aia urâtă. Râzând, i-am spus că îl lăsăm să descopere singur. Şi a aflat că cea urâtă era interpretată de minunata ANDREEA BIBIRI, iar cea frumoasă de talentata IOANA MACARIA. Iar noi… eram două babe: o doică şi o mamă! În facultate, mi-am dorit să joc SONIA. Şi mi-am mai dorit să joc, într-o piesă la mare modă pe-atunci, „TRAGEDIA OPTIMISTĂ ”, în care aş fi vrut să interpretez rolul Femeii-comisar. 

        Pentru că aveam şi o teorie asupra faptului că ea trebuia să conducă nu prin masivitate şi glas tunător, ci prin fragilitate, care supune agresivitatea animalului revoluţionar, prin raţionament… Nu sunt, totuşi, actriţa prin definiţie. În teatru, joc orice mi s-ar oferi cu mare plăcere (spre deosebire de film). 

În teatru, n-aş fi bănuit că pot juca LENA.

Nici VIOLA, din A XII-a noapte, pe care am început-o cu AURELIA MANEA. Am avut această enormă şansă de a-l cu­noaşte pe RICĂ MANEA …

În Institut, cât am fost studentă, am făcut foarte mult film. Şi atunci, studiul meu la clasă era văduvit de timp. Aşa că am jucat un singur rol. În anul I, se făceau exerciţii şi monologuri, în anul al II-lea, dramatizări, şi în anul al III-lea şi al IV-lea, se făceau acte întregi şi, la final, un spectacol. Am început cu un mo­nolog din Ifigenia în Aulida de Euripide, am continuat cu un act din Ifigenia şi am absolvit tot cu Ifigenia, plângînd, vreme de patru ani, la pieptul lui AGAMEMNON. 

     -Maestrul ŞAHIGHIAN, pentru a-mi oferi, totuşi, posibilitatea de a prezenta şi un alt registru, mi-a dat un intermezzo comic, care avea loc în pauza spectacolului Cei trei gemeni veneţieni (cea de-a doua producţie de final a clasei noastre). Era un fragment de commedia dell’arte, cu o Colombină şi un soi de Arlechin, jucat de bunul meu coleg, SICĂ BAROSANU, care nu se mai află printre noi. Trebuia să facem nişte personaje complet idioate. 

Eram ajutaţi şi de machiaj, şi de costume şi am avut mare succes”

IRINA PETRESCU s-a stins din viață pe 19 martie 2013 la Spitalul ELIAS din BUCUREȘTI.....😢

„Cel mai demn om pe care l-am cunoscut!” - EMILIA POPESCU 

    CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!