$$$

 Acum 85 de ani! Drama României!

30 iunie 1940. Continuă retragerea din Basarabia şi N. Bucovinei!

Alesandru DUTU 

• Nicolae Iorga: ,,O mai mare durere decât aceasta n-o pot cuprinde inimile noastre”.

• Raoul Bossy: ,, Este o zi neagră și tragică pentru noi, căci s-a săvârșit pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a ținutului Herța... Pun să se ridice steagul în bernă în fața Legației și iau doliu împreună cu colaboratorii mei”.

♦ În tot cursul zilei, se constată într-un document sinteză al Marelui Stat Major, trupele sovietice au continuat ,,cu aceeaşi rea credinţă să calce prevederile convenţiei ajungând cu elementele motorizate pe Prut”, cu toate că potrivit programului trebuiau să ajungă pe acel aliniament abia la 3 iulie, ora 13.00. 

• Deoarece ,,acţiunile în forţă nu au fost aprobate” în relaţiile cu sovieticii s-a adoptat tot procedeul parlamentărilor. 

• Reacţiile ofensive desfăşurate cu detaşamentele ,,Glogojanu”, pe direcţia Fălciu-Comrat, şi ,,Reni”, pe direcia Galaţi – Reni, au dovedit că ,,procedând cu mână forte s-ar putea recupera majoritatea materialelor şi s-ar putea impune respectarea convenţiei”. 

• Aşa a procedat şi generalul Marin Manafu la Bălţi, unde ,,prin prezenţa tanchetelor noastre a făcut să dispară steagurile roşii şi să intre prin case toţi evreii”.  

♦ Sintetizând procedeele întrebuinţate de sovietici pentru dezarmarea trupelor române aflate în retragere, colonelul Alexandru Poenaru conchidea: ,,Trimiteau înainte trupe în camioane. Aceştia aveau cu ei armament şi muniţie. Prin sate instigau populaţia contra noastră, o înarmau îndemnând-o să tragă în trupele române, sub protecţia tancurilor şi autoblindatelor. În acelaşi timp s-au constituit bande în populaţia civilă cu scopul de a ataca trupele în marş, ca în felul acesta să le poată hărţui şi întârzia din înaintare, iar pe soldaţii izolaţi pe care îi întâlneau şi care rămâneau în urmă din cauza executării marşurilor lungi îi dezbrăcau şi cei care se opuneau erau împuşcaţi pe loc”.

♦ Documentele şi mărturiile timpului relevă că atitudinea populaţiei civile faţă de trupele române aflate în retragerea a fost diversă şi complexă: pentru unii deprimare, regret şi părere de rău, pentru alţii bucurie şi entuziasm:

• Maiorul Constantin Budan din Batalionul 2 din Regimentul 24 infanterie: ,,Prin toate satele pe unde am trecut, popolaţia civilă s-a comportat bine, iar prin satele româneşti femeile şi bătrânii plângeau, iar copii ne salutau cu sănătate. Populaţia din satele nemţeşti a fost la înălţime şi peste aşteptări. Regretau din toată inima această situaţie trecătoare şi ne asigurau că niciodată nu s-au simţit aşa de bine decât sub conducerea românească, însă fiind îngrijoraţi de soarta ce-i aşteaptă”. 

• Maiorul Mihai Boteanu: ,,Cetăţenii din satele româneşti au întâmpinat trupa cu lacrimi în ochi, cu apă, cu pachete (mâncare), soldaţii plângând şi ei. Unii au trecut prin satele natale şi mergând îşi luau rămas bun de la părinţi, soţii, copii etc.”.

• Locotenent-colonelul Gheorghe Oarză, comandantul batalionului 1 din Regimentul 28 infanterie: ,,Populaţia civilă s-a comportat bine, afară de satul Manzâr, satul Vovideni şi Basarabeasca, adică satele minoritare. Restul satelor au rămas liniştite şi se vede regretul plecării nostre”. 

• Generalul Marin C. Popescu, comandantul Diviziei 15 infanterie: ,,Armata sovietică a ocrotit populaţia civilă şi la scutul ei evreii comunişti şi o parte din populaţia basarabeană căreia i se dăduse bani şi băutură au căutat să împiedice evacuarea coloanelor noastre, îndemnând pe soldaţi să fugă şi distrugând o parte din material… Începând chiar de la Ialoveni, îndată ce veneau trupele sovietice, strigau în gura mare că românii i-au jefuit şi le-au luat totul. Trupele sovietice au fost primite în toate localităţile de către bună parte a populaţiei basarabene şi mai ales de toţi evreii cu strigăte de URA, cu flori şi cu mărturisiri că sunt mulţumiţi să scape de jaful românilor. La Primăria din Hânceşti era arborat drapelul roşu pe care scria: Trăiască Armata Roşie eliberatoarea Basarabiei”. 

• Multe dintre aceste lozinci erau preluate din manifestele lansate de printre civili de către sovietici: ,,Către populaţia Basarabiei! Fraţilor Moldoveni, Ruşi, Ucraineni! A venit un ceas mare al eliberării voastre de sub jugul boierilor româneşti, moşierilor, capitaliştilor şi Siguranţei… Multe dureri şi lipsuri aţi suferit voi, fraţilor români, în anii de ocupare militară a Basarabiei. Vă jefuiau pe voi fără milă, vă luau pământurile voastre, arate cu sudeoarea părinţilor, mamelor şi fraţilor voştri. Vă apăsau pe voi cu impozite colosale de stat, cu cabală boierească, cu ziua de lucru de 14-16 ceasuri. Încearcă pentru a vă româniza cu de-a sila. Cizma jandarmului apasă orice idee vie… Pe tine te aşteaptă o viaţă fericită şi liberă în marea familie a popoarelor din Uniunea Sovietică Socialistă!”.

♦ În multe locuri, mai ales în sudul Basarabiei, sovieticii au dezarmat (sub ameninţarea mitralierelor de pe tancuri) pe militarii ,,regăţeni” şi au incitat/permis ostaşilor ,,basarabeni” să dezerteze şi să plece acasă cu echipamentul şi armamentul din dotare. 

• Unii au reacţionat cu bucurie, alţii cu regret, alţii cu violenţă. 

• ,,Un fapt impresionant şi demn de relevat – consemna maiorul Constantin Budan din Batalionul 2 din Regimentul 24 infanterie. Au fost soldaţi basarabeni şi chiar minoritari, care chiar în faţa ofiţerilor şi soldaţilor sovietici au venit în faţa nostră şi plângând ne-au sărutat mâinile şi se îmbrăţişau cu camarazii lor, fără a se sinchisi câtuşi de puţin de cei din faţa lor. Au fost momente care numai trăite şi văzute pot fi apreciate”. 

• Alţii au rămas alături de camarazi până la trecerea Prutului, au predat armamentul şi echipamentul din dotare şi s-au întors la familii, în Basarabia. 

♦ În cadrul ședinței Comitetului de conducere al Societății Scriitorilor Români, Liviu Rebreanu propune elaborarea unui ,,Apel la conștiința de dreptate a lumii civilizate”, protestând împotriva ,,forței care sfâșie un popor”.

♦ La Roma, Raul Bossy are o lungă întrevedere cu ministrul german căruia îi expune ,,cu hărți etnografice și statistici” drepturile României asupra Basarabiei și Bucovinei, ambele ,,părți integrante ale Moldovei”. 

• Recunoscând dreptatea românească, ambasadorul german mărturisește cu cinism că ,,în ceasul de față nu are cuvânt hotărâtor justiția, ci politica realistă” și că din punct de vedere al intereselor germane ,,este indiferent dacă Basarabia aparține României sau Uniunii Sovietice”. A fost, totuşi, de acord că ,,toată lumea știe că cedați în fața unor forte covârșitoare și numai pentru a evita măceluri și distrugeri zadarnice”. 

• Dezolat, ministrul român își continua astfel însemnările: ,,Suntem, prin urmare, părăsiți de lumea întreagă… Este o zi neagră și tragică pentru noi, căci s-a săvârșit pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a ținutului Herța (deosebit de jalnică pentru mine, căci în acest ținut se află moșia strămoșească Bossia, pe lângă Sendriceni). Pun să se ridice steagul în bernă în fața Legației și iau doliu împreună cu colaboratorii mei”. 

• La rându-i, savantul Nicolae Iorga consemna și el: ,,S-a luat României noastre, prin silă, toată Moldova de răsărit și ținuturile de peste Prut ale vechilor răzeși. O mai mare durere decât aceasta n-o pot cuprinde inimile noastre”.

P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!