$$$

 TE DUCI, COPILARIE

                                Dorel PIETRAREANU

Motto :

Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil

Aș da orice pe lume să redevin copil

Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini

Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini

Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci

Te duci, copilărie, și nu te mai întorci

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist

Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist

S–au inventat claxoane, adio zurgălăi

Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi

Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari

A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari

Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini

Te duci, copilărie, și devenim haini

Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând

Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ

Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei

Te duci, copilărie, pe toate mi le iei

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea

Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea

Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera

Te duci, copilărie, cu fericirea mea

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc

Iar după bătălie mergeam să bem un suc

Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi

Te duci, copilărie, și devenim mai răi

Ma zgâriam pe brațe urcând in corcoduș

Iar cel mai bun prieten era un cățeluș

Eram atat de veseli fugind prin porumbiști

Te duci, copilărie, si devenim mai triști...

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus

Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus

Acum la doctor mergem, plecându-ne umili

Te duci, copilărie, și devenim fragili.