$$$

 „S-a distrus tot! Țara e vândută! Suntem sclavii Europei! Ne-au pus în poziția capră străinii care ne fură bogățiile!” — lozinci care sună dramatic și atât.

Când întrebi concret, se face liniște.

Când ceri dovezi, se schimbă subiectul.

Când insiști pe fapte, îți spun că ești „vândut”, „sorosist”, „trădător”. 

Tu, cel care ceri argumente, ești, bineînțeles "manipulat". 

Țara cui a fost vândută? Când? Ce anume? Unde-s actele? O tranzacție? Un beneficiar? O semnătură? Ai vreo probă sau doar o senzație preluată de pe TikTok? Dacă n-ai date, n-ai dreptate. Ai doar emoții și sloganuri.

Suntem sclavii Europei? Serios?

Ți-a luat cineva casa cu forța? Ți-a recrutat copilul în armată, cu forța? Te pune cineva la muncă forțată? Ți-a îngrădit cineva dreptul la muncă plătită? Ți-a interzis cineva să deschizi o firmă? Nu. Dimpotrivă. Ai libertăți, ai opțiuni, ai drepturi. 

Dar îți place să te declari „sclav” pentru că sună eroic, revoltător și comod. Scutește de gândire și analiză.

Ai fost forțat să pleci din țară? Nu. Ai plecat pentru că ai putut. Iar asta s-a întâmplat pentru că „globaliștii” au deschis porțile Europei. Ți-au dat voie să alegi. Să te reinventezi. Să trăiești unde ești mai util. Ai acces la libertatea de mișcare, la locuri de muncă, la studii, la viață.

România are probleme — dar și milioane de oameni care trăiesc decent. Dacă tu n-ai reușit, nu înseamnă că Romania e distrusă. E doar dovada că...fiecare are altă cale. 

Și în loc să urli, ai putea construi. Sau, măcar, să nu încurci.

Când afirmi că „suntem îndatorați până la a șaptea generație”, îți spun:

Ai tu televizor? Mașină? Casă? Le-ai luat cu banii jos pe toate?

Nu cred. Le plătești în rate.

Exact așa funcționează și economia unui stat.

România are datorii. Dar și spitale renovate cu fonduri UE.

Școli, drumuri, poduri, digitalizare, microbuze pentru elevi, echipamente medicale.

Fonduri europene atrase în 2023? Peste 10 miliarde de euro.

Dar hai să mai vorbim despre „sclavii Europei”:

- eMAG: 10+ miliarde lei vânzări anuale.

- E-commerce în România: peste 11 miliarde euro.

- Malluri? Pline.

- Kaufland, Lidl, Carrefour? Cozi zilnice.

- Temu, Aliexpress, Trendyol? Mii de comenzi pe zi.

- Străzile? Blocate de mașini, nu de sărăcie.

- Cererea pentru materiale de construcții? Atât de mare încât distribuitorii nu mai fac față.

Cine face toate vânzările astea? 

Românii! 

Nu „elitele”, nu „globaliștii”. Tu, eu, vecinul tău. 

Și totuși... urli că „au distrus tot” și că „nu mai producem nimic”.

Serios? România are agricultură, IT, servicii, turism.

Așa cum sunt, cu probleme, dar nu suntem o ruină.

Ești liber să pleci, liber să votezi, liber să comentezi.

Asta nu e sclavie. E mod natural de viață.

Iar dacă refuzi să vezi asta, înseamnă că nu vrei adevărul. Vrei doar să urli.

Și da, există și copii care mănâncă doar cartofi fierți. Există bătrâni uitați. Dar ei nu sunt întreaga Românie. România înseamnă și studentul de la Cambridge, și antreprenoarea de 20 de ani cu 30 de angajați. Și tânărul IT-ist, și fermierul care vinde în Franța. Și sutele de afaceri profitabile și miile locuri de muncă bune, din care trăiesc atâția români. 

Asta e manipularea pură: să iei o dramă reală, dar marginală, și s-o umfli până devine mit național. Ca să obții voturi pe bază de plâns colectiv.

România mea nu e o cocioabă în paragină. E o țară imperfectă, dar vie.

România mea nu e o victimă, încolțită de barbari, ca să aibă nevoie să fie salvată cu pumni, topoare, săbii și violență. 

Tocmai pentru că România mea este deja bogată, frumoasă, suverană și independentă, nu are nevoie de "Salvatori". Ci de Lideri muncitori, echilibrați, calculați, onești, care să-și respecte fișa postului. Atât e destul.

PS: Dacă nu poți răspunde la întrebări simple precum:

- Cine ne-a vândut?

- Cui?

- Ce a vândut și cine/ce a făcut cu ce a "cumpărat"? 

- Unde stă România "capră"? 

- Ce anume ai avut și ai pierdut concret, din cauza străinilor?

… atunci n-ai fost informat.

Ai fost manipulat.

Și acum urli, dar nu poți explica.

Plângi, dar nu știi de ce.

Votezi, dar nu înțelegi ce.

Și totuși... te simți informat.