$$$

 Timpul trece. Îți adaugă fire albe, te învață răbdarea, îți mai șterge din graba inimii. Dar nu el te schimbă cel mai mult.

Te schimbă oamenii. Cei care te-au iubit când nici tu nu te iubeai. Cei care te-au trădat când le oferisei totul. Cei care ți-au tăcut, ți-au strigat, ți-au ținut mâna sau ți-au întors spatele.

Te schimbă privirile care te-au făcut să te îndoiești de tine. Vorbele care au săpat în tine mai adânc decât ai fi crezut. Absențele care au durut mai mult decât prezențele apăsătoare.

Dar tot ei... tot oamenii te pot ridica.

Cei care rămân când toți ceilalți pleacă. Cei care văd în tine lumina, chiar și când tu te vezi cenușiu. Cei care nu te cer altfel decât ești.

Anii doar curg. Dar tu... tu te transformi prin ceea ce simți.

Și nu e o rușine să te fi schimbat. E doar semnul că ai iubit, ai pierdut, ai învățat.

Că ești viu.