$$$

 Ioan Petru Culianu, întrebat cândva ce a însemnat, cultural vorbind hiatusul comunist în jumătatea năpăstuită a continentului nostru, a răspuns cu o dreaptă asprime: ,,O mare risipă de timp și de oameni.” Cei ce au izbutit să iasă teferi dintr-o asemenea lehamite masochistă-unii părăsind țara care (vorba lui Cioran) ,,fusese cândva a noastră, iar acum nu mai e a nimănui,alții rămânând într-însa printr-un soi de îndârjire”- au fost ,,cei mai puternici”. Pe cei vulnerabili, fragili ,acest darwinism social i-a frânt, asfel încât, la ei, irosirea de sine a luat forme exacerbate, autodistructive. Dan Arsenie a fost unul dintre aceștia. Eseist de mare profunzime și cultură, destinat unei cariere academice, Dan Arsenie s-a scufundat treptat în apele tulburi ale boemei. După euforia unei clipe ( Revoluția din 1989), demoralizat, scârbit, înspăimântat de mineriade, Dan Arsenie își găsește refugiul la Paris, apoi la Madrid(cu o familie frumoasă, alături de soția Carmencita și fiica lor, Alba ). Dar morbul inoculat lui de către Patria Mumă (ori mai degrabă, mașteră) s-a năpustit și l-a răpus pe Dan Arsenie la 65 de ani. Cartea este un eseu despre Juan de la Cruz (1542-1591 Spania), scriitor spaniol și preot călugăr din Ordinul Carmelit, fondator al ramurii Carmeliților desculți, verenat ca sfânt în Biserica Catolică. Ordinul Carmelitan s-a născut pe Muntele Carmel, la începutul secolului XII, când un grup de pustnici latini ce trăiau în rugăciune în peșterile de acolo, au primit din partea Patriarhului Albert din Ierusalim o Regulă de Viață. Aceasta conține un precept central: ,,Meditează ziua și noaptea legea Domnului.” În Europa Apuseană s-au prezentat cu numele de ,,Frații Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel” . În Europa au luat forma Ordinelor cerșetoare, așa cum sunt franciscanii și dominicanii. În secolul al XVI-lea, Teresa de Avila împreună cu Juan de la Cruz, începe o reformă pentru a reveni la idealul rugăciunii continue din regula primitivă. Astfel, se naște Ordinul Carmeliților Desculți, adică reformați. Geniul Sfintei Teresa a fost de a organiza toată viața în jurul acestui dialog cu Domnul, care este atât de aproape de creatura sa, încât sălășluiește chiar înăuntrul nostru. Acest dialog spiritual apare și în cartea lui Dan Arsenie. Nu este un narcisism spiritual, dimpotrivă petrecându-se în inima Bisericii, rugăciunea este chiar iubirea, acel combustibil care îi alimentează misiunea. Scriind despre Călăuza celor dornici să-l urmeze, Dan Arsenie, care, necălăuzit, i-a mers pe urme, și-a răscumpărat risipa de sine. Juan de la Cruz prezintă aici condiția omului pe pământ, condiție obiectivă. El își personalizează întotdeauna universalitatea învățăturii în funcție de destinatar: 

,, Ale mele cerurile și al meu pământul,    

Ale mele sunt semințiile,

drepți sunt ai mei  

și ai mei păcătoșii.

Îngerii sunt ai mei,

Și Mama lui Dumnezeu 

și toate lucrurile sunt ale mele,

și însuși Dumnezeu este al meu 

și pentru mine, 

fiindcă Hristos este al meu 

și cu totul pentru mine.”

În toate limbile iubirii și ale credinței Îl rugăm pe Dumnezeu să-l așeze pe Papa Francisc la dreapta Sa. Acolo unde cuvintele nu mai sunt necesare, ci doar lumina inimii.♥️🙏