vineri, 30 mai 2025

$$$

 Nunta Zamfirei 

George Coșbuc 


E lung pământul, ba e lat,

Dar ca Săgeată de bogat

Nici astăzi domn pe lume nu-i,

Și-avea o fată, fata lui

Icoană-ntr-un altar s-o pui

    La închinat.


Și dac-a fost pețită des,

E lucru tare cu-nțeles,

Dar dintr-al prinților șirag,

Câți au trecut al casei prag,

De bună seamă cel mai drag

    A fost ales.


El, cel mai drag! El a venit

Dintr-un afund de Răsărit,

Un prinț frumos și tinerel,

Și fata s-a-ndrăgit de el.

Că doară tocmai Viorel

    I-a fost menit.


Și s-a pornit apoi cuvânt!

Și patru margini de pământ

Ce strimte-au fost în largul lor,

Când a pornit s-alerge-n zbor

Acest cuvânt mai călător

    Decât un vânt!


Ca ieri, cuvântul din vecini

S-a dus ca astăzi prin străini,

Lăsând pe toți, din cât afund

O mie de crăimi ascund,

Toți craii multului rotund

    De veste plini.


Și-atunci din tron s-a ridicat

Un împărat după-mpărat

Și regii-n purpur s-au încins,

Și doamnele grăbit au prins

Să se gătească dinadins,

    Ca niciodat.


Iar când a fost de s-a-mplinit

Ajunul zilei de nuntit,

Din munți și văi, de peste mări,

Din larg cuprins de multe zări,

Nuntași din nouăzeci de țări

    S-au răscolit.


De cum a dat în fapt de zori

Veneau cu fete și feciori

Trăsnind rădvanele de crai,

Pe netede poteci de plai:

La tot rădvanul patru cai,

    Ba patru sori.


Din fundul lumii, mai din sus,

Și din Zorit, și din Apus,

Din cât loc poți gândind să bați

Venit-au roiuri de-mpărați

Cu stemă-n frunte și-mbrăcați

    Cum astăzi nu-s.


Sosit era bătrânul Grui

Cu Sanda și Rusanda lui,

Și Ținteș, cel cu trainic rost,

Cu Lia lui sosit a fost,

Și Bardeș cel cu adăpost

    Prin munți sâlhui.


Și alții, Doamne! Drag alint

De trupuri prinse-n mărgărint!

Ce fete dragi! Dar ce comori

Pe rochii lungi țesute-n flori!

Iar hainele de pe feciori

    Sclipeau de-argint.


Voinicii cai spumau în salt;

Și-n creasta coifului înalt

Prin vulturi vântul viu vuia,

Vrun prinț mai tânăr când trecea

C-un braț în șold și pe prăsea

    Cu celălalt.


Iar mai spre-amiazi, din depărtări

Văzutu-s-a crescând în zări

Rădvan cu mire, cu nănași,

Cu socri mari și cu nuntași,

Și nouăzeci de feciorași

    Veneau călări.


Și ca la mândre nunți de crai

Ieșit-a-n cale-ales alai

De sfetnici mulți și mult popor

Cu muzici multe-n fruntea lor;

Și drumul tot era covor

    De flori de mai.


Iar când alaiul s-a oprit

Și Paltin-crai a stărostit

A prins să sune sunet viu

De treasc și trâmbiți și de chiu

Dar ce scriu eu? Oricum să scriu

    E nemplinit!


Și-atunci de peste larg pridvor,

Din dalb iatac de foișor

Ieși Zamfira-n mers isteț,

Frumoasă ca un gând răzleț,

Cu trupul nalt, cu părul creț,

    Cu pas ușor.


Un trandafir în văi părea;

Mlădiul trup i-l încingea

Un brâu de-argint, dar toată-n tot

Frumoasă cât eu nici nu pot

O mai frumoasă să-mi socot

    Cu mintea mea.


Și ea mergând spre Viorel,

De mână când a prins-o el,

Roșind s-a zăpăcit de drag,

Vătavul a dat semn din steag

Și atunci porniră toți șireag

    Încetinel.


Și-n vremea cât s-au cununat

S-a-ntins poporul adunat

Să joace-n drum după tilinci:

Feciori, la zece fete, cinci,

Cu zdrângăneii la opinci

    Ca-n port de sat.


Trei pași la stânga linișor

Și alți trei pași la dreapta lor;

Se prind de mâini și se desprind,

S-adună cerc și iar se-ntind,

Și bat pământul tropotind

    În tact ușor.


Iar la ospăț! Un râu de vin!

Mai un hotar tot a fost plin

De mese, și tot oaspeți rari,

Tot crai și tot crăiese mari,

Alăturea cu ghinărari

    De neam străin.


A fost atâta chiu și cânt

Cum nu s-a pomenit cuvânt!

Și soarele mirat sta-n loc,

Că l-a ajuns și-acest noroc,

Să vadă el atâta joc

    P-acest pământ!


De-ai fi văzut cum au jucat

Copilele de împărat,

Frumoase toate și întrulpi,

Cu ochi șireți ca cei de vulpi,

Cu rochii scurte până-n pulpi,

    Cu păr buclat.


Și principi falnici și-ndrăzneți,

De-al căror buzdugan isteț

Perit-au zmei din iaduri scoși!

De-ai fi văzut jucând voioși

Și feți-voinici, și feți-frumoși,

    Și logofeți.


Ba Peneș-împărat, văzând

Pe Barbă-Cot, piticul, stând

Pe-un gard de-alături privitor,

L-a pus la joc! Și-ntre popor

Sărea piticu-ntr-un picior

    De nu-și da rând!


Sunt grei bătrânii de pornit,

Dar de-i pornești, sunt grei de-oprit!

Și s-au pornit bărboșii regi

Cu sfetnicii-nvechiți în legi

Și patruzeci de zile-ntregi

    Au tot nuntit.


Și vesel Mugur-împărat

Ca cel dintâi s-a ridicat

Și, cu păharul plin în mâini,

Precum e felul din bătrâni

La orice chef între români,

    El a-nchinat.


Și-a zis: Cât mac e prin livezi,

Atâția ani la miri urez!

Și-un prinț la anul! blând și mic,

Să crească mare și voinic,

Iar noi să mai jucăm un pic

    Și la botez!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

  Călugărița – Eleganță tăcută, forță nemiloasă La prima vedere, călugărița pare o creatură delicată, aproape fragilă. Cu labele anterioare ...