$$$

 Pe 29 mai 1945 se stingea din viață MIHAIL SEBASTIAN evreul care se întreba "cine va putea anula în ființa lui faptul irevocabil de a se fi născut la Dunăre și de a iubi acest ținut." 

"Avea 37 de ani... Ce ironie! Evreul Mihail Sebastian, pe numele lui adevărat Iosif Hecther, reușise să supraviețuiască prigoanei antisemite și războiul se încheiase. Iar ceea ce n-au reușit bombele celui de-al doilea război mondial a reușit un camion banal într-o zi oarecare de mai, cînd totul părea normal. Viața lui, extrem de tumultuoasă, în care a trăit în mai puțin de patru decenii povești care să umple mai multe romane, era curmată stupid. Iată cum era relatat accidentul în presa vremii: "În dreptul bisericii Sf Ilie a traversat strada. La mijlocul ei, el a fost însă surprins de o autodubă, ce se apropia cu o viteză fantastică. În ultimul moment, sperînd că totuși bolidul amenințător îl va ocoli, Mihail Sebastian s-a oprit, înfruntând cu privirea pericolul. Șoferul, care a observat abia în ultimul moment primejdia, a încercat să stopeze, însă frânele n-au răspuns la comenzi. Mașina a lovit lateral pe Mihail Sebastian, proiectîndu-l pe caldarâm". Accident sau crimă? S-au făcut diverse speculații legate de moartea lui, însă pînă astăzi lucrurile au rămas așa: un camion i-a curmat viața. Însă teoria asasinatului nu prea stă în picioare. Iar cel mai puternic argument e tocmai acela că în acea zi Mihail Sebastian a schimbat ruta obișnuită. Cine ar fi putut bănui așa ceva?

Leni Caler, iubirea lui Mihail Sebastian...

"Am rămas ca trăsnită, cutremurată în toată ființa mea. Refuzam cu încăpâțînare să cred, să înțeleg gîndul absurd că Mihai nu mai este, că n-o să-l mai văd, că nu voi mai vorbi cu el. Că Mihail Sebastian nu va mai scrie! Că acea unică vivacitate, că acea minte sclipitoare au încetat să mai existe brusc, asemenea unei flăcări care s-a stins, și că prietenul meu nu va mai fi niciodată nicăieri. Nu, așa ceva nu putea fi crezut," povestea mai târziu Leni Caler, care i-a fost iubită lui Sebastian într-o vreme, actriță care l-a iubit frivol, așa cum iubeau actrițele acelei perioade. Pentru ea, Sebastian a scris unul dintre cele mai frumoase roluri din dramaturgia românească: Corina, din "Jocul de-a vacanța".

"Îl consideram cel mai mare autor dramatic român", mărturisește Sică Alexandrescu, citat de presa vremii. 

"Dragă Mihai, te așteaptă manuscrisul cu "Casa cu două fete"...

Nu uita că la 15 iulie ai promis s-o termini... Piesa ta, cea mai tragică viață, ai sfîrsit-o înainte de termen", scria Sică Alexandrescu la moartea dramaturgului.

Calvarul istoriei pe care a trăit-o Mihail Sebastian în acei ani este de regăsit în jurnalul ținut în perioada 1935-1944, documentul cel mai relevant pentru epoca și personalitatea sa, publicat abia în 1997. Acolo se dezvăluie intelectualul măcinat de incertitudini, în căutarea autenticității, melomanul și îndrăgostitul. 

În "După două mii de ani", carte esențială pentru și despre destinul său, el însuși mărturisea: " Mi se pare mai urgent și mai eficace să realizez în viața mea individuală acordul valorilor iudaice și al valorilor românești, din care această viață este făcută, decât să obțin sau să pierd nu știu ce drepturi civile. Aș vrea să cunosc bunăoară legiuirea antisemită care va putea anula în ființa mea faptul irevocabil de a mă fi născut la Dunăre și de a iubi acest ținut."

Mihail Sebastian a suferit cumplit și a suferit trădarea unor importanți prieteni, mari intelectuali ai acelei perioade. El, cel descoperit de Nae Ionescu și prieten cu Mircea Eliade, avea să se izbească în acei ani de monstrul antisemitismului.

Însingurarea scriitorului se accentuează: este renegat de evrei pentru că dorește armonizarea cu valorile românești și, pe de altă parte, este ținta antisemitismului din ce în ce mai agresiv.

Rupt între cele două lumi, Mihail Sebastian trăiește o dramă. Sunt ani grei pentru cugetătorul care nu este închis nici în turnul de fildeș, dar nici militant necondiționat al vreunei ideologii. Spiritul critic era necruțător și cu lumea dinafară, și cu propria lume,, tulburată de îndoieli, pasiuni, întrebări existențiale. 

Și, în tot acest timp, se lupta și cu el însuși, cu proprii demoni, cu propria fire și cu propriile iubiri nefericite. Iată cum și-l amintește Leni Caler pe Mihail Sebastian. Un portret subtil, pe cît de subtil, pe atât de tulburător, un portret care, în fond, în naivitatea lui, îi surprinde întreaga personalitate:

" Înainte de a-l cunoaşte personal pe Mihail Sebastian, am fost atrasă, fascinată de scrisul său. Căutăm articolele lui prin gazete, chiar articolele politice pentru care, pînă la cele scrise de el, nu aveam nici prea mare interes, nici înțelegere.

Inteligența, verva polemică, talentul puțin obișnuit cu care erau scrise acele articole mă făceau să aștept apariția lor, să le sorb cu interes,, cu atenție, cu o rară bucurie intelectuală. În entuziasmul și graba tinereții mele, n-aveam dorință mai vie decât să-l cunosc cît mai curând pe autorul al cărui scris mă fermeca, mă tulbura chiar. Și, într-o bună zi, mi-a fost prezentat. Am fost surprinsă și, de ce să nu mărturisesc, chiar puțin dezamăgită cînd l-am văzut. Nici nu-mi venea să cred că tânărul din fața mea, timid, stângaci, cu înfățişare insignifiantă, este autorul, talentatul autor al articolelor din ziare, al nuvelelor care mă încîntaseră. N-aveam atunci de unde să știu că Sebastian, timid din fire, era și mai intimidat de prezența mea. Mă văzuse pe scenă și aveam pentru el - că pentru orice tînăr spectator - mirajul actriței de succes pe care o admirase."

La momentul morții lui ea nu-i era aproape.

" nu-l mai văzusem pe Sebastian de o bună bucată de vreme, fiecare preocupat de viața, de meseria, de iubirile noastre, cînd mi-a telefonat un prieten bun vestea accidentului, a morții lui... La înmormântarea lui, cimitirul era plin de oameni de toate vârstele. Era o zi splendidă de mai, una din acele zile de primăvară pe care le iubea Mihai. În liniștea acelei după-amieze liniștite, sub maldăr de flori multicolore, dormea Sebastian. Nu se auzeau decât suspine înăbușite, întrerupte de strigătul sălbatic, de fiară rănită, al mamei lui Sebastian."

ZIARUL METROPOLIS