$$$

 Aruncarea în valuri

Adrian Păunescu

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare 

împleticiţi în sare şi guvizi 

Să fie marea templul nunţii noastre 

Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi. 

Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge 

Şi te sărut cu univers cu tot 

Pe zarea sfâşiată de păcate 

Plutim râzând şi ne iubim înot. 

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare 

Şi să trăim în mare neînfrânt 

Să ne luăm dacă voieşti la vară 

Trei săptămâni concediu pe pământ. 

Ţi-am spus demult că pe pământ sunt rele, 

Ti-am spus că marea-i căpătâiul meu, 

Ţi-am pregătit o flotă scufundată 

Şi-o nuntă pe-un vapor de minereu. 

Iubita mea, să devenim acvatici, 

Pământul care suntem ni-i destul, 

Sătulă eşti de cele pământene, 

De cele pământene sunt sătul. 

Ne vor privi prin sute de binocluri, 

Se vor uita ca la un alt prăpăd 

Mirându-se că doi fusesem parcă 

Şi ei pe mare numai unul văd. 

Dar nu-i nimic, le vom plăti aceasta, 

Vom reveni în anul 2000 

Cu plete-ncărunţite mult de sare 

Şi-n braţe cu o mare de copii.