de Radu Gyr
Doamne, fă din suferinţă
Pod de aur, pod înalt.
Fă din lacrimă velinţă
Ca-ntr-un pat adânc şi cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
O cădelniţă spre cer.
Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Şi fă zâmbet înţelept !
♥️♥️🙏
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu