Un vis de iarnă
(Rêvé pour l'hiver)
À *** Elle
Arthur Rimbaud
(trad. Nicolae Mușa)
.
În iarnă, în vagonul roz cu perne albastre
Noi vom pleca şi vom fi bine doar noi doi
Acolo unde-n toate colțurile moi
Vor face cuib săruturile noastre.
Şi vei închide ochii când prin noapte duşi
Vom traversa tărâmuri depărtate
Cu monştri şi cu demoni populate
Ce pot privi prin geamuri ca intruşi.
Apoi tu vei simți pe-obraz o gâdilare,
Un mic sărut, ca un păianjen care
Îți va fugi apoi pe gât...
Şi îmi vei zice înclinându-ți capul :
- Să căutăm de-a lungul şi de-a latul
Insecta mică, vinovatul, chiar dacă va dura oricât..
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu