$$$

 ”Nu demult, am întâlnit, într-un cerc de prieteni, o tânără care începuse, de puțin timp, să citească din cărțile mele. Ea a profitat de o clipă liberă și mi-a pus o întrebare:

– Spuneți-mi, vă rog, ce poate să însemne hemoglobina scăzută la o femeie însărcinată?

I-am explicat:

– Acesta este unul dintre semnele că femeia are un orgoliu ridicat. Pentru a-și pune sufletul în ordine, trebuie să i se dea o umilință: slăbiciune și o stare de sănătate deteriorată. Hemoglobina scăzută îi permite să se echilibreze la interior și acest lucru are un efect benefic asupra viitorului ei copil.

Femeia a căzut pe gânduri.

– Acum sunt însărcinată cu al doilea copil. Medicii mi-au spus că, judecând după rezultatele analizelor, am o stare de sănătate excelentă. Iar când am fost însărcinată cu primul copil, hemoglobina mea era foarte scăzută și medicul mi-a spus că i se pare imposibil ca cineva să mai fie în viață, cu asemenea valori. Dar fetița s-a născut normală și nu a fost bolnavă, practic, deloc. Ce-i drept, am alăptat-o până la aproape doi ani.

– În astfel de condiții, imunitatea copilului crește, am spus eu.

– Dar dacă am avut astfel de probleme, cum copilul a putut să se nască sănătos?

– De fapt, dumneavoastră nu ați avut probleme de sănătate, i-am răspuns eu. Atât dumneavoastră, cât și copilul ați avut probleme la nivel de suflet. Pentru a vă îmbunătăți starea sufletească a apărut o boală temporară – anemia, cu alte cuvinte, hemoglobina scăzută.

Dacă ați fi luptat împotriva acestei boli, luând medicamente, diferite suplimente nutritive, atunci hemoglobina ar fi crescut. Dar, în acest caz, sufletul nu ar fi fost pus în ordine și atunci s-ar fi activat mecanisme mai dure – ar fi putut apărea o altă boală, mai gravă.

– În tinerețe, aveam tot timpul o temperatură ridicată, a spus femeia, și acest lucru a durat destul de mult. Cu ce putea avea legătură acest lucru?

– Cauza este aceeași, i-am răspuns eu. Cu cât problemele cu sufletul sunt mai mari, cu atât mai multe probleme trebuie să existe cu destinul sau corpul. Eu am spus, în repetate rânduri, că o temperatură ridicată, fără vreun motiv evident, este legată, de cele mai multe ori, de sufletele urmașilor. Și cum s-a terminat totul? am întrebat eu curios.

– Am fost la cei mai buni medici, la specialiști de top, dar nimeni nu a putut să mă ajute. Mi-au pus diagnosticul – febră de cauză nedeterminată.

– Ați avut noroc, am observat eu. Temperatura ridicată ne ajută să ne „ardem” păcatele. Nu întâmplător se spune că în iad există numai cărbuni, ruguri și cazane încinse. Temperatura ridicată dă senzația de apropiere a morții, de aceea atașamentul față de lume scade, în mod subconștient, și acest lucru ne echilibrează starea emoțională, ne ajută sufletul.

– Dar, apoi, totuși m-au vindecat!

– Cine? am întrebat eu.

– Am fost sfătuită să găsesc un vraci. Am aflat adresa unei femei care avea darul vindecării și m-am dus la ea. Doar uitându-se la mine, mi-a spus imediat: „Eu te pot vindeca!”

A făcut câteva ședințe cu mine. Ce-i drept, după fiecare ședință vomita și se simțea foarte rău. Îmi amintesc că am întrebat-o: „Dacă vi se face atât de rău, de ce continuați, de ce tratați oamenii?” Ea a răspuns: „Acesta este destinul meu, nu pot renunța la el”.

Știți, în viața acestei vindecătoare totul s-a petrecut așa cum descrieți în cărți. Soțul și copiii ei au murit, ea a rămas complet singură. Se pare că ar fi luat asupra sa prea multe probleme străine și cei dragi au suferit din cauza acestui lucru. După ce am cunoscut-o, am început să vă citesc cărțile.

– Și ce s-a întâmplat mai departe? m-am interesat eu. Temperatura ridicată nu a mai revenit?

– Nu, a trecut fără urmă, a răspuns femeia.

– Doar la prima vedere a dispărut totul. De fapt, vindecătoarea a eliminat protecția care se manifesta prin temperatura ridicată și, din acest motiv, ar fi trebuit să vă apară probleme noi, alte boli.

– Da, mi-a apărut o boală, a confirmat femeia. Au început problemele cu glanda tiroidă. Medicii mi-au descoperit o boală autoimună, în care celulele imune încep să-și ucidă propriul organism. Medicii mi-au spus că, practic, glanda mea tiroidă nu mai funcționează și că voi supraviețui doar cu medicamente.

– Bolile autoimune au specificul lor. În zilele noastre, apar din ce în ce mai des. De ce celulele imunitare acționează în acest fel? Deoarece ele se supun comenzii organismului însuși.

Atunci când omul se comportă greșit, el îi privează de energie pe proprii copii și nepoți. Din cauza suprasolicitării permanente, a stilului de viață incorect, a atașamentului față de lumea din jur și de valorile umane, la un astfel de om, mai devreme sau mai târziu, se declanșează un program de autodistrugere. Semnificația acestui program este foarte simplă – organismul tinde să se elimine pe el însuși, mai bine zis, comportamentul unui om și starea lui emoțională se îndreaptă spre autodistrugere.

Pierderea credinței în Dumnezeu și triumful conștientului duc la pierderea importanței iubirii, sufletului, moralității. Ca urmare, apare un program de autodistrugere nu doar la nivelul unor indivizi ci și la scara întregii societăți și a întregii civilizații.

– Dar este posibil să-mi îmbunătățesc, cumva, starea glandei tiroide? a întrebat tânăra.

– Bineînțeles că puteți, i-am răspuns eu. Starea corpului depinde de starea sufletului nostru, deoarece sufletul este primordial. Pentru ca starea corpului să se îmbunătățească, este necesar să ne punem sufletul în ordine, să percepem lumea în mod corect.

– Dar eu, de fapt, nu cred în Dumnezeu, a recunoscut, brusc, femeia. După citirea cărților dumneavoastră, atitudinea mea față de credință s-a schimbat, firește, dar încă îmi este greu să cred în Dumnezeu, așa cum ni-l prezintă biserica.

– Credința în Dumnezeu nu este un lucru atât de ușor pe cât pare. Credința se formează de-a lungul anilor și generațiilor. Din schemele religioase obișnuite, noi extragem ceea ce înțelegem, la un moment dat, și astfel se naște modelul raportării noastre la lume și viață. Pentru noi, adesea, credința în Dumnezeu constă, pur și simplu, în admiterea faptului că El există. Dar o astfel de credință este ușor de pierdut.

În realitate, credința în Dumnezeu este o aspirație neîntreruptă către Creator, este îndeplinirea anumitor cerințe și condiții. Un om care crede în Dumnezeu trebuie să păstreze iubirea și să se comporte corect. El nu trebuie să încalce poruncile, deoarece acest lucru îi va slăbi credința. Fricile și îndoielile reduc dorința de a aspira către Creator și, în acest caz, credința trebuie reînnoită.

Dacă o funcție se repetă de multe ori, atunci organul se formează, treptat. Mai întâi, apare o intenție, apoi această intenție se repetă și se fixează ca o funcție, iar apoi apare un organ care îi corespunde.

Noi avem un organ înzestrat cu credință și cu sentimentul uniunii cu Dumnezeu – acesta este sufletul nostru. La nivel interior, noi toți suntem credincioși, dar la exterior, devenim, deseori, atei, din cauza imperfecțiunii reprezentărilor noastre despre credință, care ne conduc, mai devreme sau mai târziu, la un impas. Apoi, este necesar să ne reluăm aspirația continuă spre Dumnezeu și să ne formăm reprezentări noi despre credință. Dacă noi ne dezvoltăm, se dezvoltă și reprezentările noastre.

– Credința dumneavoastră este slabă, am continuat eu, adresându-mă femeii. Credința trebuie câștigată, este ca o recompensă a unei munci neîntrerupte, care înseamnă respectarea poruncilor, îmbunătățirea caracterului, capacitatea de a face un sacrificiu și păstrarea iubirii în orice situație. Trebuie să treacă mai mult de un an pentru ca simpla acceptare, în gând, a existenței Celui de Sus să se transforme într-un sentiment al prezenței Sale și în acceptarea voii Lui....”

S.N. Lazarev

Fragment din cartea ”Un remediu pentru toate bolile”