$$$

 Înălțarea Domnului este unul dintre momentele de vârf ale credinței creștine - culminația victoriei asupra morții și împlinirea făgăduinței divine. În această seară, gândul se îndreaptă spre acel moment unic când Hristos S-a ridicat spre cer, lăsând în urmă nu doar amprenta pașilor Săi pe Muntele Măslinilor, ci și speranța vie în inimile apostolilor.

Este frumos să reflectezi la paradoxul acestui moment: plecarea care devine prezență eternă. Prin Înălțare, Hristos nu Se îndepărtează de lume, ci o cuprinde în întregime. El nu mai este limitat de un singur loc și timp, ci devine prezent pretutindeni și pururea pentru cei care Îl caută.

Pentru credinciosul de astăzi, Înălțarea înseamnă că între cer și pământ nu mai există o separare iremediabilă. Hristos a devenit puntea vie între cele două lumi, arătând că destinul omului nu se încheie cu moartea, ci se deschide spre infinit.

În liniștea serii, acest gând poate aduce mângâiere: că tot ce pare a se încheia aici are, de fapt, o continuare dincolo de văzut. Înălțarea ne amintește că dragostea adevărată nu cunoaște granițe, nici măcar pe cele dintre lumi.