POVESTEA IZVORULUI
ADRIAN PĂUNESCU
Să treci ca o legendă din an în an prin țară ,
Să treci din gură-n gură , în taină ,ca un zvon,
Și numele să-ți crească și numele să-ți moară
Culcuș să-ți fie munții și singurul tău tron .
Și când chindia cade să te încerce febra
Că poate vine moartea și nu ai scris destul ,
Și din Vașcău la Paltin ,din Prejna până-n Rebra
Cu oamenii și țara să nu te ții fudul.
Să-ți fie bine-n casă, să-ți fie bine-afară ,
Să calci cu talpa râul din care vei și bea ,
Necazurile țării pe tine să te doară
De parcă însăși țara ar fi și-n grija ta .
Legenda să-ți premeargă,sau chiar să te urmeze,
Să nu ții bine minte nici numele de sat,
În care ca săgeată a simțurilor treze
Pentru întemeiere , aseară ai intrat .
Și brusc să vezi izvorul și să-ți aduci aminte
Că te-a ținut departe de dânsul un deochi
Și să pornești amonte pe urmele lui sfinte
Ca în sfârșit , să afli povestea apei sfinte ,
De unde vine-n lume ,din care straniu ochi .
23 august 1988 , Parva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu