$$$

 Ne trezim dimineața și uităm să fim recunoscători. Uităm că respirația noastră e un dar. Că sănătatea pe care o avem, chiar dacă nu perfectă, ne permite să ne ridicăm din pat, să pășim, să privim cerul, să simțim vântul sau razele soarelui pe obraz. Uităm că a fi viu e o binecuvântare.

Primăvara ne bate la geam cu atâtea semne – muguri, triluri, flori, lumină, parfumuri. Natura își face datoria: renaște. Ne arată, în fiecare zi, că viața e despre a înflori iar și iar, chiar și după cele mai lungi ierni.

Și totuși, noi trecem prin ea grăbiți. Ne ducem zilele ca pe niște sarcini, nu ca pe niște minuni. Ne împlinim listele, dar nu ne mai împlinim sufletul. Ne hrănim trupul, dar uităm să ascultăm liniștea, să privim un apus, să stăm în iarbă fără să simțim că pierdem vremea.

Ne-am învățat să alergăm, dar nu mai știm să ne oprim. Să fim. Să mulțumim.

Pentru că da, chiar și în cele mai grele zile, există ceva pentru care să fim recunoscători: faptul că putem începe din nou. Că avem libertatea de a merge oriunde, de a ierta, de a iubi, de a greși și de a repara.

Și poate cel mai trist este că mulți oameni și-ar dori, măcar pentru o zi, să aibă ceea ce noi luăm de-a gata. Un trup sănătos. O zi fără durere. O dimineață fără teamă.

Viața nu așteaptă. Și într-o zi, vom înțelege că ceea ce părea „obișnuit” era, de fapt, extraordinar.

Așa că astăzi… oprește-te o clipă. Inspiră adânc. Privește cerul. Ascultă păsările. Și mulțumește. Pentru tot.

Pentru că ai încă timp.

__❤️__

Dinu Mary