Lumea se va sfârși nu de la mulțimea păcatelor, ci de la incapacitatea de-a ierta. Semnul creștinismului este IERTAREA. Printre cei adunați s-o ucidă cu pietre pe femeia prinsă in păcat erau mulți păcătoși, dar Hristos nu-i mustră pentru păcatele lor, ci pentru că nu pot ierta.
N-a dat pe nimeni în vileag, n-a descoperit păcatele nimănui Atotvăzătorul Hristos. Cel care vede toate păcatele n-a descoperit niciunul, iar noi care nu vedem nimic vorbim de păcatele altora cu atâta îndulcire.
Piatra aceea care ni se cere s-o aruncăm este chiar inima noastră. Împietrirea e păcatul cel mai mare și cel mai greu de înfrânt, căci inima împietrită nu poate ierta.
Hristos se naşte ca să ne învețe să simțim. Ia trupul nostru ca să trezească în el simțurile cu care El însuși a simțit această lume: frigul, oboseala, străinătatea, teama de moarte. S-a făcut străin pentru noi, flămând și chiar în temniţă a fost cu trupul nostru, ca să ne învețe să simțim. Să simțim dincolo de împietrirea de care suferim cu toții. Să-i simțim pe ceilalți ca pe noi înșine, să tresăltăm când se bucură, să plângem când ei plâng.
Aceasta este IUBIREA. Acesta este sensul nașterii lui Dumnezeu în trupurile noastre
Hristos Dumnezeu și Om, bunul nostru Mântuitor, să fie cu noi cu toți, amin!
~~~Pr. Savatie Baștovoi ~~~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu