Andrei Tarkovsky (4 aprilie 1932 – 29 decembrie 1986):
„Filmul este ca viaţa, ca dragostea. Iar viaţa, plină de mistere, e cel mai mare miracol”
„Un talent plin de deznădejde” (au fost cuvintele lui Andrei Koncealovski, faimosul regizor rus, prieten cu Tarkovsky şi, uneori, coautor la scenariile filmelor sale)... „Pentru mine, descoperirea primelor filme ale lui Andrei Tarkovsky a fost o minune. M-am trezit brusc în faţa uşii camerei, de la care nu aveam cheile, dar în care visam să intru, iar el se mişca acolo foarte uşor. Simţeam o susţinere: cineva putea deja să exprime ceea ce eu mereu am visat să vorbesc” (astfel a descris Ingmar Bergman operele lui Andrei Tarkovsky)… „În fiecare film a rămas el însuşi, indiferent de greutăţile pe care trebuia să le depăşească, indiferent de presiunea ideologică la care era supus după fiecare film realizat în Uniunea Sovietică. A fost un artist luptător care şi-a apărat opera. Şi tocmai acest lucru este uimitor: faptul că a reuşit să transmită ceea ce a dorit prin filmele sale” (Marina Tarkovskaya, filolog şi memorialist, sora regizorului, la rându-i frustrată deoarece, în timpul apogeului creativ, Andrei Tarkovsky nu a primit susţinere, dimpotrivă, putem vorbi despre împotrivirea şi persecuţia faţişă la care era supus în perioada sovietică)…
Vezi și
http://www.radioiasi.ro/.../andrei-tarkovsky-filmul.../
Nicolae Tomescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu