Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Adrian Păunescu
Ce faci la ora cand mi-e dor de tine
și nici-un fel de răni nu te opresc
să-mi reconstitui trupul din ruine
și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Mi-e teamă de o vârstă fără milă
când am să cad la pragul tau, înfrânt,
si-ai să-mi dedici tandrețea ta umila
să mă mai scol nebun de la pământ.
Nu stiu ce faci, cand eu îți caut gura,
cu nebunia de soldat bătrân,
ce-și vindecă în cer harababura
și-mi dai motiv în viața să rămân.
Ce faci, adolescenta numai noapte?
Din jaful care n-are nici un rost,
te recompun cu gust de mere coapte
și nici nu știu,de fapt, ce fruct ai fost.
Eu te iubesc cu lipsa de rușine
a unei far'delegi cu chipul tău
si-atat cât te blestem, îmi este bine
și-atunci când nu te simt, imi este rău.
Ce faci la ora cand mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
te gust pe nesimțite și mi-e bine
și te găsesc intrată în pământ.
Eu simt ca mor păzindu-te de toate
si n-am sa mai rezist macar un ceas
sa te culeg din tot ce nu se poate
și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.
***
Adrian Păunescu
20 iulie 1943 - 5 nov 2010
"Nu cer nimic, in schimb,
Le pot avea pe toate,
Nu cer nici loc nici timp,
Eu am eternitate."
Adrian Păunescu s-a născut la Copăceni, raionul Sângerei, Moldova. A fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român.
Este cunoscut mai ales ca poet — debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români ai perioadei — și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicul tânăr, fiind tolerat până la un punct de puterea comunistă care însă l-a închis în cele din urmă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.
Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei Flacăra. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra). După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista "Totuși iubirea".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu