marți, 17 decembrie 2024

***

 


Fugim de iubire


Fugim de iubire în telefoane, când stăm uitați pe Facebook sau pe Netflix, jinduind la viețile altora, ca și cum ar fi adevărate, ignorând tot ce este în jurul nostru.

Fugim de iubire în baruri, pierduți în băuturi care ne fac să credem că suntem grozavi.

Fugim de iubire în ieșeli cu prieteni la fel de singuri ca noi, la fel de nehotărâți, la fel de frustrați, la fel de speriați de o suferință pe care nici unul n-o cunoaște cu adevărat, pentru că au fugit mult prea devreme din fața ei ca să învețe ceva.

Fugim de iubire în magazine, cumpărând lucruri fără rost, fără folos, fără importanță, fără semnificație, fără viață, încercând să umplem un gol sufletesc pe care îl adâncim singuri, cu multă perseverență și absurdă dăruire.

Fugim de iubire în sesiuni de machiaje, manichiuri, epilări, pedichiuri, etc., sperând că cineva va pune botul la această mască „perfectă” pe care ne chinuim s-o creăm, sperând la invidia celor din jurul nostru, pentru că iubirea lor simțim că deja am pierdut-o.

Fugim de iubire în relații sexuale pasagere, căutând prin ele să mergem cumva mai departe, fără a cădea în disperare, fără a mai face diferența dintre dorință și dragoste, zicând că sunt unul și același lucru. Apoi ne mirăm de ce se întâmplă, crezând că atracția are veșnicia iubirii.

Fugim de iubire în încercările disperate de a atrage atenția asupra noastră, prin acțiuni prostești, gălăgioase, care nu ne fac cinste. Apoi ne mirăm de ce nu ne respectă nimeni, de ce nu ne apreciază nimeni, de ce nu ne admiră cei care chiar dorim din tot sufletul să o facă.

Fugim de iubire în discoteci, în cluburi, pe mesele și sub mesele lor, crezând că pe-acolo vom găsi o iubire mare, pură și veșnică. Da, suntem chiar atât de naivi și de disperați!

Fugim de iubire în vacanțe exotice, costisitoare, în care plecăm doi, dar fiecare își duce în spate propria singurătate și vede în celălalt o singurătate și mai mare. În loc să ne apropie, se adâncește prăpastia dintre noi, văzând că în celălalt nu găsim nimic din ce am avea nevoie.

În general, când vine vorba de iubire fugim de ea care cum putem, pentru că iubirea înseamnă responsabilitate față de celălalt, ori când vine vorba de responsabilitate, majoritatea nu suntem responsabili nici față de noi înșine. Trebuie curaj pentru așa ceva. Dar, un curaj mai mare decât a-ți arăta fundul în fotografii, să mergi la sală sau să te tatuezi. Și din cauza asta, vom dispărea, încetul cu încetul, ca rasă. Ca oameni, am dispărut deja mulți dintre noi. A rămas ce se vede. Niște manechine care, întocmai omului de tinichea, își caută inima.


(din volumul "Gandurile mele si alte animale salbatice", ed. PIM, 2024 - 30 de lei exemplarul)

joi, 12 decembrie 2024

***

 Pământ de morți 


Adrian PAUNESCU 


În  cimitir, unde-am lăsat pe mama,

Ploua istovitor, a îngropare,

Ca semn că dânsa nu mai are rude

Și-o plânge, din oficiu, ploaia mare.


Aleile-și pierduseră conturul

Și iarba făcea semn uscat c-o doare,

Și către groapa timpuriu săpată

Deodată n-a mai fost nici o cărare.


 Am năvălit către mormânt, cu toții,

Ca remușcări de legiuni barbare

Și ploaia ne unea cu cimitirul,

Un mort zglobiu să pară fiecare.


 Ploua   pe mama, ploaia de pe urmă,

Și mă gândeam că-i vie și tresare,

Și n-am știut de ce nu poate ploaia

Să stingă dreptul ei la lumânare.


Şi  ne-am oprit, purtând pe față lacrimi

Aproape noroioase în mișcare,

Și cuiele-n sicriu bătute bine

Dădeau ecou, din ce în ce mai tare.


Şi   n-am putut să mă mai uit la toate,

Halucinând că lumea-ntreagă moare,

Când am simțit că m-a cuprins noroiul

Și mi-a urcat mormântul pe picioare.


Suflând  din greu, parcă ieșind din scoarță,

Nu mai eram capabil de mișcare,

Simțeam că mă îngrop de viu în lutul

Care mi-a dat pe mama născătoare.


 Şi - acum   în gânduri mi se face noapte

Și intervine șocul de plecare,

De nu mi-ar fi intrat, pe totdeauna,

Pământ de morți, în mâini și în picioare.


 Ce   tragic schimb am fost silit să aflu,

Ducând pe mama la înmormântare,

Ea odihnește-n cimitir, acasă,

Dar cimitiru-n carnea mea tresare.

***

 ACEASTA - I. TEMA


Adrian PĂUNESCU


Aceasta-i tema noastră la română,

Cum poate omul, de spinare frânt,

Să-şi fie însuşi, rob la îndemână,

Şi cum să-şi piardă urma pe pământ.


Aceasta-i tema noastră la citire,

Să scriem nu, să se citească da,

Şi cum plămânu-nvaţă să respire,

Nu aer, ci un fel de mucava.


Aceasta-i tema noastră la franceză,

Să fim consideraţi nişte ţigani,

Când fraţii noştri urcă în viteză

La noi, pe umeri, de atâţia ani.


Aceasta-i tema noastră la uitare

Să ştergem de pe banda minţii tot

Şi ce ne bucură şi ce ne doare,

Să fim un neam aproape idiot.


Aceasta-i tema noastră pentru-acasă,

Să vieţuim şi să murin în spini

Şi, între timp, în vremea friguroasă

Să fim la noi în patrie străini.


Aceasta-i tema noastră pentru soartă,

C-un scris umil, din ce în ce mai mic,

Să facem numai artă pentru artă,

Convinşi că suntem nimeni şi nimic.

***

 ZIUA TRĂDĂRII


Adrian PĂUNESCU


Puține conștiințe mai sunt in țară treze,

Protipendada râde și micul vodă minte,

De silă, de rușine, strămoșii din morminte

Se scoală dintr-o dată și vor să emigreze.


Trădarea pune frâul pe nația săracă ,

Reînflorește frica în ochi și în ferestre,

Sporește sistematic importul de căpestre ,

Poporul reînvață înspăimântat să tacă.


Îmbracă -te în doliu, nefericită țară ,

Cernește-ți și năframa, cernește -ți și lumina,

Pierd capii tăi Ardealul și -ngroapă Bucovina 

Și tristei Basarabii îi dau motiv să moară.


Nu mai avem nici pâine, în preajma gurii mute,

Se vinde România la preț de sold, în lume,

Așa că uită-ți țara , istorie și nume ,

Deșteaptă -te , Românie, îmbracă -te și du-te !

***

 BĂTRÂNI ȘI COPII --


Adrian Păunescu 


Aceşti bătrâni, aceşti copii

Ar fi, dar parcă nu ar fi,

Sunt unii nord şi alţii sud

Şi lacrima nu și-o aud.


Ca-ntr-un complot diavolesc

Părinţii dintre ei lipsesc,

Îşi zic bunici, îşi zic nepoţi,

Străinătatea strigă-n toţi.


Aceşti copii, aceşti bătrâni,

Sunt zilierii tristei pâini,

Fiorul dintre ei s-a dus

Şi rudele cu ei nici nu-s.


Nişte copii în ţarc vulgar,

Nişte bătrâni în bestiar,

Furtună i-a adus aici,

Nu-şi sunt nepoţi, nu-şi sunt bunici.


Copiii n-au ce-şi aminti,

Bătrânii nu mai nasc copii,

Imaginile lor se cern

Spre paradis şi spre infern.


Şi pân' s-ajungă la sfârşit

Au de trăit şi de murit,

Ca vietăţile-n nisip

Ei nici nu-şi seamănă la chip.


Aşa au fost, aşa rămân,

Ce e copil, ce e bătrân,

Bătrânii-n iadul propriu zis,

Copiii-n veşnic paradis.


Purtându-şi umbrele în mâini,

Ce trişti copii, fără bătrâni,

Cu ochii pătimiţi de vii,

Ce trişti bătrâni fără copii.

***

 SCRISOARE INAINTE DE MOARTE


Arhimandrit JUSTIN PÂRVU


Popor român !


  – Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!


 Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut.

Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.


De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale?


Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.

Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ.

    Scrierea sumeriană a apărut 1.000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul.


Cât timp o să te laşi neglijat?


Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii.

Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc.

Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare.

NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.


De ce te laşi dezbinat?


Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.

Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii.

Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria.


Când îţi vei revendica drepturile?


Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni.


De ce ai lăsat să se întâmple asta?


Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria.

Cum vrei să se facă asta? 

Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?


Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult.


Tu taci !!!


Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam.


Tu taci !!!


Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi.


Tu taci !!!


Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei.

Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ?

Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.


Tu taci !!!


Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile.


Tu taci !!!


Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile” la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci.


Tu taci !!!


Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse, pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care, habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită.


Tu taci !!!


Elemente din tezaurul ţării, sunt trimise “la expoziţie” în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos, nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele.


Tu taci !!!


Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.


Tu taci !!!


Slujbaşii ţării, căftăniţii, vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”.


Tu taci !!!


Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui.


Tu taci !!!


Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze, spun că nu e nimic deosebit.


Tu taci !!!


Şi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.


Tu taci !!!


În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic.


Tu taci !!!


Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.


Tu taci !!!


Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.


Tu taci !!!


Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială.


Toţi tac !!!


Tu taci !!!


Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.


Tu taci !!!


Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire.


Tu taci !!!


Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.


Tu taci !!!


Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul, dar să te mai consulte pe tine…


Tu taci !!!


Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. 

Ce fac parlamentarii români? 

Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire.


Tu taci !!!


ASTA SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN, ŞI TU TACI !!!


Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. 

Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută.

Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.


Cât o să mai taci ?


Trezeşte-te, popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.”


Părintele Arhimandrit Justin Parvu


,Publicat de Ion Coja

***

 Amintiri din Teatrul Romanesc


Leopoldina Bălănuță    𝓡𝓮𝓶𝓮𝓶𝓫𝓮𝓻


    A fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce. 

A absolvit în 1957 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova și a lui Marcel Anghelescu. A debutat la București, în regia lui Ion Cojar.

    A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, a avut și o colaborare de succes cu televiziunea.

    A fost una din cele mai importante actrițe care a practicat spectacolul de poezie și care s-a preocupat intens de acest lucru. 

A terminat studiile de arta actorului odată cu deschiderea sălii Casandra, acest studio al celui mai tânăr actor, unde au debutat cei mai mulți interpreți ai țării, toți cei care au studiat la prima școală de teatru și film.

    Rolurile sale au fost nenumărate și în toate a venit cu vocea ei caldă, melodioasă, cu adâncul ei cult pentru adevăr, fiecare replică constituindu-se într-o pledoarie pentru justiție și demnitatea omului. A fost și o remarcabilă recitatoare. În concepția ei, actorul este glasul dramaturgului, dar și al poetului. Mai ales al poetului care nu-l obligă să devină personaj, nu-l supune la metamorfoze, ci îl lasă să fie el însuși, cu sensibilitatea și sentimentele sale, punând în lumină sensurile ascunse ale creației poetice. Bălănuță a iubit poezia bună și a dat numeroase recitaluri.

    A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.


Născută la10 decembrie 1934 Hăulișca

Decedată la14 octombrie 1998 (63 de ani) București

***

 8 curiozități despre Steven Spielberg, regizorul care a absolvit facultatea de film la 55 de ani Născut la 18 decembrie 1946, Steven Spielb...