***

 ALEXANDRE DUMAS - tatal - 154 de ani de la deces.

Alexandre Dumas a murit pe 5 decembrie 1870, înconjurat de familia sa, în urma unui accident cardiovascular la vârsta de 68 de ani.

Va fi înmormântat în Villers-Cotterets, orașul său natal.

Dar în 2002, cu ocazia bicentenarului nașterii sale, eșafodul său a fost transferat la Panteon.

Sicriul său, purtat de patru muschetari, a fost lovit de celebrul motto: „Toți pentru unul, unul pentru toți! ""

Cu o zi înainte de moartea sa, și-ar fi întrebat fiul:

Alexander, crezi că a mai rămas ceva din mine? ""

Ei bine, mai există o lucrare considerabilă care nu încetează să fascineze, după imaginea unor romane precum cei 3 muschetari, Contele de Monte-Cristo sau Regina Margot.

MOARTEA și ÎNMORMÂNTAREA lui ALEXANDRE DUMAS - tatăl. 

☆ " Lui Al. DUMAS NU- I ERA FRICĂ DE MOARTE .< VA FI BLÂNDĂ CU MINE , zicea el , PENTEU CĂ- I VOI SPUNE O POVESTE > " 

( Arsene Houssaye )

☆ " EL ERA GENIUL VIEȚII ; EL N- A SIMȚIT MOARTEA " ( George Sand ) 

☆ Pe jumătate paralizat Al. Dumas se târî până la Puys și sună la ușa fiului său : 

" AM VENIT SĂ MOR LA TINE " 

☆ " TATA A MURIT ieri, luni , 5 DECEMBRIE- 1870 - LA ORELE ZECE SEARA, FĂRĂ SĂ SUFERE " ( Al. Dumas- fiul ) 

Al. Dumas - tatăl își petrecu vara anului 1869 în Bretania, la Roscoff. Cauta atunci un ungher liniștit penteu a scrie un Dicționar de bucătărie, comandat de editorul Lemerre. Luase cu sine o bucătăresa, Marie, căreia nu- i plăcea orășelul : " Ah ! domnule, spuse ea, în regiunea asta nu se poate rămâne. - Poate că dumneata n- ai să rămâi ; dar eu rămân. - Domnul nu va găsi nimic de mâncare " ( Al. Dumas- tatăl, " Dicționar de bucătărese " ). Dumas incepu să lucreze cu obisnuita- i ardoare ,însă Marie furioasă, pleca , cerandu- i plata pe o săptămână. În luna martie 1870, manuscrisul ( nefinalizat ) al " Marelui Dicționar de bucătărie " fu încredințat editorului Alphonse Lemerre. Această operă monumentală n- avea să fie publicată decât după război, cu neașteptata colaborare a unui tânăr " lucator al lui Lemerre " : Anatole France .

În primăvara anului 1870 , Dumas pleacă în sudul Franței : se simtea la capătul puterilor și nădăjduia ca soarele sa- i redea sănătatea. Era la Marsilia când când a aflat despre declarația de război. Vestea primelor catastrofe sfârși prin a- l doborî. 

Pe jumătate paralizat , se târî până la Puys ( unde locuia fiul său ) și sună la ușa lui Dumas - junior : " AM VENIT SĂ MOR LA TINE " , spuse el . Fu primita cu afecțiune. " Tata mi- a fost adus paralizat. Spectacol dureros, în ciuda deznodământului prevazut . Nu aveți încredere în femei, iată concluzia ... ". ERA ÎNTORCEREA TATĂLUI RISIPITOR .A fost instalat în cea mai frumoasă cameră din toată casa. De cum a venit, s - a întins pe pat și a adormit .

Continua să se nelinisteasca de valoarea operei sale. Intr- o dimineață, îi povesti fiului că se văzuse, în vis , pe o creasta de munte și fiece piatră a acestui bloc întruchipa o carte de- a sa. Dar muntele se prăbușise sub el, ca o dună de nisip .

" Vezi- ți de treabă , spuse Alexandre- junior , dormi liniștit pe blocul tău de granit. Este atât de înalt încât te apuca amețeala, dar solid și durabil ca limba noastră și nemuritor ca patria."

Atunci fața bătrânului se lumină ; îi strânse mână fiului si- l îmbrățișa. Lângă pat , pe o măsuță, se aflau doi ludovici de aur ( monede ) , tot ce- i mai rămăsese din milioanele câștigate. Intr- o zi , îi luă între degete, îi privi îndelung și zise :

" Alexandre, toți au spus că sunt un risipitor : chiar și tu ai scris o piesă cu acest titlu ! Vezi cum se înșală lumea ? Când am ajuns la Paris , aveam doi ludovici de aur în buzunar. Uite ... Îi mai am și acum. " 

Curând, bolnavul nu mai vorbi aproape deloc. Nu suferea ; se simtea iubit și nu dorea altceva. Pe vreme frumoasă, era plimbat în fotoliul său cu rotile până la plajă și petrecea zile întregi privind marea , pe care palida lumină a soarelui de iarnă o facea totuna cu orizontul cetos și cenușiu. Din timp în timp, o frază, un cuvânt dovedeau că se gândește la moarte : " Vai ! sunt unul dintre deznădăjduiți aceia care spun adio ". La ce se gândea oare când urcau până la el talazurile verzi ? Poate la eroii săi, la Muschetari și la Cei patruzeci și cinci, la Buridan și la Antony ; la interpreții săi, la Dorval și la Bocage , ( ... ) , la cămaruța în care o iubire pe Catherine Labay ( una dintre numeroasele lui amante ) , etc. 

AL. DUMAS - fiul ANUNȚĂ MOARTEA TATĂLUI 

☆ Al. Dumas către Charles Marchal : 

" Dragă prietene , scrisoarea ta mi- a sosit tocmai când voiam sa- ti anunț nenorocirea ce ne- a lovit și pe care o simțeam apropiindu- se de câteva zile .TATA A MURIT LUNI SEARA LA ORELE ZECE, sau mai curând a adormit , fiindcă a dorit să se culce ; de atunci n- a mai vrut, și, începând de joi , n- a mai putut să se scoale .Somnola aproape încontinuu. Totuși , când îi vorbeam, răspundea clar și totdeauna zâmbind. N- a început să fie tăcut și indiferent decat sâmbătă .Apoi, nu s- a mai trezit decât o singura dată, mereu cu surâsul pe care i- l știi și care nu s- a alterat niciun moment. NUMAI MOARTEA I L- A STERS DE PE BUZE .

După ce a murit , CHIPUL I S- A MODIFICAT PE LOC ȘI LINIILE ASPRE ȘI GRAVE AU REAPĂRUT. 

Judecata , spiritul chiar , îi rămăseseră neschimbate. Ne- a spus numeroase lucruri demne de reținut și pe care ți le comunic și ție, fiindcă știu că nu le- ai putea folosi decât ca să faci bine. Pentru a- ti face o idee despre veselia ce si- o păstra intactă, iată ce- a zis, la un moment dat , după ce jucase domino cu copiii : 

< Ar trebui să le sau ceva acestor copilași , când vin să se distreze cu mine, deoarece lucrul acesta trebuie să fie tare plictisitor pentru ei > . O camerista rusoaică, în slujbă la noi, se atașate mult de acest uriaș bolnav, mereu surâzând și blând și pe care trebuia sa- l ajuți câteodată ca pe un copil. Intr- o zi sora mea îi spune : < Anuska te găsește foarte frumos . - Incurajeaza- o ! Baga- i în cap că așa și este > , a răspuns el .

În fine , a rostit unul din cele mai frumoase și cele mai poetice cuvinte cu privire la Olga , ce venea adesea sa- l vadă și care, după cum știi, are ceva din aerul unei Fecioare din Perugia , cu rochiile ei lungi, cu mâinile ei subțiratice, târand după sine sau ținând în brațe copilul nostru, de care nu se mai desparte. Înfățișarea ei de doamnă, de Maica Domnului , l- a impresionat întotdeauna pe tatăl meu si se purta cu ea de o politețe ceremonioasa, respectuoasa chiar. Zilele trecute, în timp ce somnola, ea intra în odaie și, crezandu- l adormit , se retrage. El deschide ochii și întreabă : < Cine e ? - E Olga , răspunde sora mea , - Sa intre ! - O iubești, așadar, pe Olga ? - Abia o cunosc, dar , pentru mine, tinerele fete întruchipează lumina > .

În fiecare zi îi spunea câte o vorbă , fie veselă, fie impresionanta , la fel cu cele relatate . În ultimele zile l- am întrebat : < - Ai vrea să lucrezi ? - O , nu > , mi- a răspuns el cu intonația pe care i- o insufla amintirea muncii depuse timp de patruzeci de ani. Iată, dragă prietene , câteva amănunte ce ți-ar putea servi dacă vei vorbi despre el ... Vor servi ca răspuns zvonurilor răspândite cu privire la seninătatea acestui CREIER PUTERNIC , ce nu- și cerea decât dreptul la odihnă și care se odihnească în deplinele sale elemente , în mijlocul familiei având în față marea și cerul imens, iar în jurul său, copiii .Avea o adevărată pasiune pentru Collette ( nepoata , fiica lui Al. Dumas - junior ) . În fine se simțea atât de bine și în acest mediu liniștit și confortabil , intalnit atât de rar în viața sa de om rătăcitor, viață risipitoate și împrăștiata, încât se bucura din toată ființa lui ... Aflu că prusacii vor ajunge astăzi la Dieppe ! Deci EL A TRAIT ȘI A MURIT IN ATMOSFERA ROMANULUI ISTORIC .

... Îți scriu aceste cuvinte în grabă, înaintea ceremoniei ce va avea loc la biserica din Neuville, aproape de Dieppe, astăzi, 8 decembrie, orele unsprezece . Îl depun acolo în mod provizoriu." 

( scrisoare inedită. Colecția Simone Andre Maurois- soția lui Andre Maurois ) .

Când a aflat de moartea tatălui său, Micahaella se afla la masă, în pensiunea ei din Marsilia .Ea a izbucnit în lacrimi ; maica- sa a îmbrăcat- o în negru. George Sand ( pseudonimul literar al scriitoarei AURORE DUPIN ) era la Nohant , comuna izolată de Normandia, prin comasarea trupelor armatei germane. Totuși, " ultimul ei copil " ( Al. Dumas- fiul ) încerca sa- i scrie .

☆ Al. Dumas- fiul către Geoge Sand 

" PUYS, 6 decembrie 1870

Tata a murit ieri, 5 decembrie, la orele zece seara, fără să sufere. Chiar dacă n- ați fi pentru mine ceea ce sunteți, sunteți totuși prima persoană căreia îi fac cunoscută aceasta moarte. El vă iubea și vă admira mai mult decât pe oricare alta ... " 

( scrisoare din Colecția Spoelberch de Lovenjoul ) .

☆ Geoge Sand către Dumas - fiul 

" 16 aprilie 1871 

Aflu că ați fi rostit următoare frază referitoare la tatăl dvs. : A murit așa cum a trait, fără sa- și de seama. Neștiind că spuseseti aceste cuvinte sau că alții vi le- au atribuit, am scris în < Revue des Deux Mondes : El era geniul vieții ; el n- a simțit moartea. > Este același lucru , nu- i așa ... ? " .

☆ Al. Dumas - fiul către George Sand 

" 19 aprilie 1871 

( ... ) Puțin îmi pasă de părerea pe care domnul de Saint- Victor , sau oricare alt impostor ar putea- o avea sau exprima despre tatăl meu ( pe care pesemne că nu l- au citit ) , dar a dvs. imi este nespus de prețioasă. Intr- o bună zi ( lăsând la o parte faptul că sunt fiul lui ) , voi spune poate și eu ceea ce gândesc despre acest om extraordinar, excepțional , FĂRĂ EGAL PENTRU contemporanii săi ; un fel de Prometeu cumsecade ce- l izbutise sa- l învingă pe Jupiter și sa- i înfigă vulturul în frigare. Găsim în el , din punct de vedere al împreunarii raselor, studiul cel mai interesant și documentul cel mai ciudat. Îmi este oare îngăduit să fac eu acest studiu psihologic ? Rămâne de văzut după ce îl voi fi facut .Până atunci, îl citesc și recitesc, și sunt copleșit de această vervă, de această erudiție, de această elocventa , de aceasta bună dispoziție, acest spirit , această grație , această putere, această pasiune, acest temperament, această asimilare originală a lucrurilor și chiar a oamenilor, fără imitație și fără plagiat .EL ESTE TOTDEAUNA LIMPEDE , PRECIS , LUMINOS, SĂNĂTOS, NAIV și BUN .

Nu plonjează niciodată prea adânc în sufletul omenesc, dar are un instinct care- i ține loc de observație și unele din personajele sale au o învestitură shakesperiana. Dealtfel, dacă nu cobora în adâncuri, urca destul de des în universul imaginar. Și ce siguranță, ce fermitate în trăsături, ce compoziție admirabilă, ce perspectivă ! Și cum circula aerul în toată lumea asta creată de el , ce varietate de tonuri întotdeauna juste ! Priviti deci puțin : ducesa de Guise, Adele d' Hervey, doamna de Prie, Richelieu, Antony, Yocoub, Buridan , Porthos, Aramis și < Impresiile de călătorie > ... Și totdeauna plăcut ! Cineva mă întreba intr- o zi : 

< CUM SE FACE CĂ TATĂL DVS. N- A SCRIS NICIODATĂ NICIUN RÂND PLICTISITOR ? > I- am răspuns : < PENTRU CĂ ACEST LUCRU L- AR FI PLUCTISIT > . Este el pe de- a- ntregul în cuvintele sale. A avut matele noroc de a fi putut scrie mai mult decât oricare altul , de a fi simțit întotdeauna nevoia să scrie pentru a putea trăi el însuși și atâția alții ! și mai ales de a nu fi scris niciodată decât ceea ce îi făcea plăcere. Seara, când vă chinuie somnul, citiți ceea ce poate n- ați citit niciodată : călătoria în Rusia si în Caucaz. Este ceva uimitor. Veți avea prilejul , străbătând această țară și istoria ei, să faceți trei mii de leghe pe nerăsuflate și fără pic de oboseală ... Sunteți trei în acest secol : dvs. , Balzac și el . Și apoi , adio , nu mai este și nu va mai fi nimeni ! " 

( scrisoare din Colecția Spoelberch de Lovenjoul ).

INMORMANTAREA lui DUMAS - senior 

Al. Dumas- tatăl a fost înmormântat, în decembrie 1870, la Neuville - les- Pollet , un kilometru depărtate de Dieppe. După terminarea războiului , Dumas- fiul îi transportă corpul la Villers- Cotterets. Cei care au asistat la ceremonia de înhumare au fost : baronul Taylor, Edmond About, Meisonier, surorile Brohan, Got, si Auguste Maquet. Groapa a fost săpată alături de a generalului Dumas ( tatăl defunctului ) și a Mariei Louise Labouret ( mama răposatului scriitor ). După discursuri , Dumas - fiul rosti câteva cuvinte : 

" Tatăl meu a dorit întotdeauna să fie îngropat aici . Aici si- a lăsat prieteniile, amintirile și tocmai aceste amintiri și prietenii m- au întâmpinat ieri seară, când atâtea mâini credincioase s- au oferit să ia locul cioclilor, pentru a purta ei însăși până la biserică corpul marelui lor prieten ... Voiam ca această ceremonie să fie mai mult o sărbătoare decât o zi de doliu și mai mult o înviere decât o înmormântare ... " 

( conform " Le Figaro " din 5 noiembrie 1883 și " Le Journal d' Aisne " din 13 aprilie 1872 ) 

Ca uimitoare îmbinare de ființe și de evenimente : un marchiz normand, o sclavă neagră, un hotelier din Valois, un suedez nebun după teatru , un sub- șef de birou literat, un profesor pasionat de istorie, o epoca romantică, o presă populară au dat naștere celui mai mare povestitor din toate timpurile și din toate țările .

" AM VIOLAT UNEORI ISTORIA DAR NU I- AM FACUT NICIODATĂ VREUN COPIL . " 

( Al. Dumas- tatăl ) .

Sursa : " CEI TREI DUMAS " ( vol. II ) de Andre Maurois. Editura Minerva, 1982. 

Partea a opta . Piele de sagri. Fragmente din cap. V - " Moartea lui Porthos " .