**#

 Să aflăm cum a murit Corneliu Zelea Codreanu, dacă tot e în trend subiectul...

Codreanu, Corneliu Zelea (1899-1938) – conducătorul Mișcării Legionare din România, supranumit Căpitanul.

Pentru Corneliu Zelea Codreanu, conceptul de moarte era unul de temelie în ideologia Mișcării Legionare pe care a fondat-o, iar cultul morții constituia un element inseparabil de gândirea mistică propagată printre legionari. Era important ca un adept al mișcării să fie gata să ia viața dușmanilor și să-și sacrifice propria sa viață, la prima chemare a camarazilor. Cu regularitate, în timpul marșurilor, ei cântau versuri care îi deprindeau psihic și moral cu ideea că sunt o „echipă a morții”: „Moartea, numai moartea legionară/ Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți.” Pentru Codreanu însuși, chemarea morții nu s-a lăsat mult așteptată; atmosfera de violență și teroare de care au fost pline acele vremuri nu lăsau niciun dubiu că sfârșitul său avea să-i vină grabnic și dramatic. 

Corneliu Zelea Codreanu a fost asasinat la ordinul regelui României Carol al II-lea; ordin executat de ministrul de interne Armand Călinescu. Cu câteva luni înainte de a fi omorât, intuind pericolul care îl paște, Căpitanul a lansat o circulară în încheierea căreia scrisese: „Camarazi, rog să nu interpretați greșit această circulară, să nu se creadă că mi-e teamă de moarte. Șeful Legiunii râde de moarte și nu se păzește niciodată de ea. Fac această circulară pentru că vreau să fiu răzbunat. (...) Și nu dintr-o poftă personală de răzbunare, ci pentru că am convingerea că veți face un mare bine națiunii românești.” 

Căpitanul a fost executat în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, după ce, împreună cu alți 13 legionari, a fost scos din închisoare și dus la marginea pădurii Tăncăbești. Toți cei 14 legionari au fost omorâți prin strangulare. Cele din urmă cuvinte ale lui Zelea Codreanu au fost adresate unui jandarm, călăului său: „Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei!” Ultima rugăminte nu i-a fost respectată, ci i s-a strâns imediat ștreangul la gât; trupurile lor au fost apoi dizolvate în acid. 

Peste un an, la 21 septembrie 1939, a fost asasinat Armand Călinescu, în plină stradă, de un comando format din opt legionari (majoritatea studenți ploieșteni), care i-au înconjurat mașina și l-au ciuruit pe demnitar cu peste 20 de gloanțe. Omorul său a fost un act de răzbunare pentru implicarea lui Călinescu în arestarea și executarea lui Codreanu...

***

fragment din cartea „Retorică în fața morții. Ultimele cuvinte ale oamenilor celebri”.

În Republica Moldova, poate fi găsită aici:

https://librarius.md/ro/book/retorica-in-fata-mortii-753514

În România, aici:

https://librariaeminescu.ro/filozofie/retorica-in-fata-mortii-ultimele-cuvinte-ale-oamenilor-celebri-p-353966