***

 Sfârșitul unui rege care s-a grăbit să se declare fericit...

Cresus (595-546 î.e.n.) – rege al Lidiei, regat din Asia Mică.

Cel mai fericit om din lume. Așa era considerat regele Cresus; extrem de norocos în toate celea, el acumulase o avere fabuloasă, cucerise teritorii importante și a reușit să-i impună și pe greci să plătească tribut. Convins de splendoarea sorții sale, Cresus obișnuia să-și întrebe oaspeții dacă au văzut om mai fericit decât el și i-a pus aceeași întrebare înțeleptului atenian Solon, care îl vizitase. Istoricul Herodot povestește că Solon avea teoria sa despre fericire: dacă a fost fericit omul sau nu, vom putea judeca abia la moartea lui; prin urmare, cu precauție, atenianul i-a zis lui Cresus că nu este înțelept să te grăbești a numi pe cineva fericit cât mai este în viață, ci poți doar să spui că are noroc, or: „Multora dintre cei cărora divinitatea le-a arătat ce-i fericirea, le-a smuls-o apoi din rădăcini.”

Pe rege l-au iritat acele cuvinte și a poruncit ca Solon să plece cât de curând; dar în scurt timp, așa cum descrie Herodot, „răzbunarea zeilor îl lovi crunt pe Cresus”. Acesta avea doi fii – unul infirm și surdomut, altul pe deplin sănătos și viguros, în care își punea toată nădejdea; se întâmplă însă un accident la vânătoare, din cauza căruia feciorul îi muri pe loc. Loviturile sorții nu s-au oprit la atât: intrând în conflict militar cu perșii, Cresus, în doar câteva zile, și-a pierdut și regatul, și bogățiile, apoi a fost capturat și adus la picioarele regelui persan Cyrus, care a poruncit să se înalțe un rug mare, unde prizonierul, legat în lanțuri, să fie ars de viu.

În acele clipe teribile, Cresus și-a amintit de vorbele lui Solon și, chinuit de durere sufletească, a început să-i îngâne numele: „Solon! Solon!”, iar la curiozitatea manifestată de Cyrus, i-a mărturisit, de pe rugul deja încins, despre avertizarea lui Solon, despre cum s-a adeverit înțelepciunea aceluia că până la sfârșitul vieții este imprudent să te declari fericit și că acea înțelepciune se potrivea tuturor regilor, tuturor muritorilor. Impresionat, Cyrus se gândi la propria soartă, se milostivi de Cresus și-l eliberă. Conform unor versiuni, Cresus a fost executat în cele din urmă, conform altora, s-a sinucis, în disperarea stării la care ajunsese. Iar Cyrus însuși, care avu o domnie îndelungată și se considera la rândul său fericit, a fost măcelărit în lupta cu masageții. Și cum să nu ne amintim aici de celebra observație a unui alt înțelept, Chilon din Sparta: „Ferice de tiranul care moare în casa lui de soartă bună.” 

***

fragment din cartea „Retorică în fața morții. Ultimele cuvinte ale oamenilor celebri”.

În Republica Moldova, poate fi găsită aici:

https://librarius.md/ro/book/retorica-in-fata-mortii-753514

În România, aici:

https://librariaeminescu.ro/filozofie/retorica-in-fata-mortii-ultimele-cuvinte-ale-oamenilor-celebri-p-353966

Sau aici:

https://bestseller.ro/retorica-in-fata-mortii.html