***

 10 august 1962: S-a născut scriitorul român Horia Gârbea.

Horia Gârbea (10 august 1962, București) este un autor de cărți științifice, inginer constructor, poet, scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

DATE BIOGRAFICE

Horia Gârbea s-a născut la 10 august 1962 în București. Este doctor în inginerie din 1999, cu o teză din domeniul fiabilității construcțiilor, cadru didactic la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din București din 1987. A publicat 8 volume cu caracter științific și didactic. În domeniul literar, a debutat în 1982 cu poezie. A fost membru al cenaclului Universitas, condus de criticul Mircea Martin. Din 2000 a fost secretar al secției de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București. Apoi, din noiembrie 2003, secretar al Asociației Scriitorilor București, ales președinte al ASB în 2005. Membru al Comitetului director al Uniunii Scriitorilor din 2005. Președinte al Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din 2015, ales în 2018 pentru încă un mandat de 5 ani. A fost vicepreședintele Institutului Cultural Român (2012-2013). Director al Teatrului Dramaturgilor Români din București, din 2017.

ACTIVITATE LITERARĂ

După revoluția din 1989 a avut o activitate intensă de publicist și autor de literatură. A publicat poezie, proză, teatru, critică literară și teatrală, eseuri, în total 12 piese reprezentate în țară precum și în Anglia și Franța. A tradus în română și a adaptat pentru scenă 16 piese de Jacques Copi, Pierre Corneille, S.I.Witkiewicz, Fernando Arrabal, A.P.Cehov, N. Machiavelli, Dario Fo, Tennessee Williams, Marivaux etc. A publicat 23 de volume de literatură, obâinând numeroase premii literare. Romanul Căderea Bastiliei a fost distins cu trei premii naționale în 1998. A susținut și susține rubrici permanente în reviste literare naționale (Luceafărul, Cuvântul, Ziarul financiar, Săptămîna financiară etc.), și la publicații teatrale ca Scena, Drama. A fost titularul rubricii săptămânale de bridge din Ziarul financiar din 2003 până în 2008. A publicat numeroase alte articole. A prezentat câteva sute de volume de literatură contemporană în articole, unele grupate ulterior în trei volume. După 2010 face parte din echipa coordonată de George Volceanov pentru retraducerea integrală a operei lui Shakespeare. A tradus 12 piese de William Shakespeare, dintre care patru în colaborare, și numeroase sonete ale acestuia. Între piesele traduse: Vis de-o noapte-n miezul verii, Negustorul din Veneția, Richard al III-lea, Macbeth. A mai tradus piese de Corneille, Marivaux, Eduardo de Fillipo, Dario Fo etc.

În 1998 a început să realizeze scenarii de filme și show-uri pentru televiziune la Pro TV, apoi la Prima TV, Național TV etc. A reprezentat România la festivaluri internaționale de literatura și teatru. A realizat doua cicluri de emisiuni la TVR Cultural (2002-2004). A fost dramaturgul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești și a reprezentat România la festivaluri internaționale de literatură.

În decembrie 2015, a editat la Institutul Cultural Român antologia în limba engleză de povestiri românești SF Worlds and Beings.

VOLUME PUBLICATE

- 1993 Doamna Bovary sînt ceilalți, teatru - Editura Phoenix

- 1993 Mephisto, texte pentru teatru - Ed. Phoenix

- 1996 Text biografic, poezie - Ed.Pantheon

- 1996 Proba cu martori, poezie - Cartea Românească și ASB

- 1997 Misterele Bucureștilor, proză scurtă - Cartea Românească

- 1998 Căderea Bastiliei, roman - Editura Allfa (ed. a II-a Ed. Corint, ed a III-a eLiteratura, 2016)

- 1998 Cine l-a ucis pe Marx?, text pentru teatru Biblioteca București editata de Asociația Scriitorilor București și Editura Eminescu

- 1999 Decembrie, în direct, teatru, Editura All

- 2001 Cine l-a ucis pe Marx?, teatru, Editura Vinea

- 2001 Enigme în orașul nostru, proză scurtă, Ed.Fundatiei Pro

- 2002 Rață cu portocale, publicistică, Ed.Premier

- 2003 Vacanță în infern, critică, Ed. Carte de Suflet

- 2003 Creșterea iguanelor de casă, poezie, Ed. Vinea

- 2003 Vacanță în infern , critică, vol II – Editura Muzeului Literaturii.

- 2004 Hotel Cervantes, teatru, Uniunea Scriitorilor din România

- 2004 Drumul spre Nghe An, jurnalistică, Editura Muzeului Literaturii Române

- 2005 Arte parțiale, critică, Editura Muzeului Literaturii Române și ASB

- 2005 Bridge în 41 de povestiri vesele, proză scurtă, Ed. Tritonic.

- 2006 Crime la Elsinore, roman - Ed. Cartea Românească (ed. a II-a eLiteratura 2016, ed. a III-a Neuma)

- 2007 Divorț în direct teatru - Ed. Palimpsest.

- 2008 Trecute vieți de fanți și de birlici - Viața și, uneori, opera personajelor - Ed. Cartea Românească. (Ed. a II-a adăugită, eLiteratura 2014)

- 2010 Fratele mai deștept al lui Kalasnikov - Ed. Limes

- 2010 Azerbaijan - The Living Flame (bilingv, versiune engleză de Elena Nistor)- Ed. Top Forum

- 2011 Pantera sus, pe clavecin, poezie, Ed. Tracus Arte

- 2012 Trecutul e o sărbătoare, poezie - Ed. Tracus Arte

- 2016 Cântelele lui Huppy, poezie pentru copii - Ed. Neuma

- 2016 Uimitoarele aventuri ale lui Făt-Frumos din Lună, roman, Ed. Neuma

- 2017 Celălalt țărm, poezie, Ed. Neuma

- 2018 Poeme cu înger, poezie, Ed. Neuma

- 2019 Pisica din Kavala, poezie, Ed. Neuma

- 2019 Plăcinte cu ighemonicon, proză, Ed. Neuma

- 2020 Minunata viață a personajelor, eseuri, Ed. Neuma

- 2020 Der vergessene Traum, Traducere Christian W. Schenk, Editura Dionysos, Boppard Germania 2020, ISBN 9798625419635

- 2021 Amintiri cu poduri, poezie, Ed. Neuma

- 2022 Ultima iubire a lui Cezar, teatru, Ed. Neuma

- 2022 Bumerang, poezie, traducere în limba maghiară de Démeny Péter, Editura Kalligram, Budapesta

- 2023 Zuliari și mangafale. Viața facinantă a personajelor, eseuri, E. Neuma

PREMII ȘI DISTINCȚII

- A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie pe anul 1999.

- Premiul Academiei pentru dramaturgie – 2001.

- Distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004), apoi înălțat în grad de ofițer (2010).

- Premiul Poesis Satu-Mare, Premiul Sudului, - Premiul Ion Creangă (1998)

- Premiul „Andrei Bantaș” pentru traducere (2010) pentru W. Shakespeare, Opere, vol. IV (împreună cu Violeta Popa, George Volceanov)

- Premiul Uniunii Scriitorilor (2015) pentru traducere pentru W. Shakespeare, Opere, vol. VIII și IX (împreună cu Lucia Verona, George Volceanov)

- Premiul Uniunii Scriitorilor (2016) pentru Literatură pentru copii.

- Premiile revistei „Luceafărul” pentru dramaturgie și ulterior pentru eseu

- De trei ori finalist al Turnirului de poezie „Cununa de lauri”: Olimp - 2011, Alexandroupolis - 2018, Nessebar -2021. Premiul publicului la Turnirul de la Alexandroupolis și Premiul „Cununa de lauri” cu echipa Filialei București-Poezie (2018 și 2021).

- Premiul „Tudor Arghezi” pentru poezie, 2021 și titlul de Cetățean de onoare al orașului Târgu Cărbunești.

- Premiul „Cununa de lauri de la Muntele Athos”, Ouranopoli, 2022.

- Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie pe anul 2022.

- Numeroase premii literare ale unor reviste și as ociații: Convorbiri literare, Tomis, Antares, Caligraf, APLER etc.

**'

 10 august 1969: S-a născut prozatoarea româncă Ioana Drăgan.

Ioana Drăgan (10 august 1969, București) este o prozatoare și eseistă româncă, a fost realizatoare de emisiuni culturale la TVR. Este căsătorită din anul 1995 cu scriitorul și diplomatul Cătălin Țîrlea și, din 22 august 2001, are o fiică, pe Ilinca Țîrlea.

În anii 90 mai are următoarele ocupații: bibliotecar la A.T.F. (1988-1991), redactor la revista "Moftul Roman" (1991?1993), profesor titular de limbă și literatură franceză la Liceul bilingv "Școala Centrală" din București (1993-1995). A obținut definitivatul în învățământul preuniversitar în anul 1995.

Între 1995-2012 este redactor (1995-2003) și apoi realizator ( 2003-2012) în cadrul Redacției Cultură, Religie, Știință din Televiziunea Română, unde a realizat mai multe programe literare și culturale, producând ori susținând rubrici permanente în emisiunile: Simpozion, Hyperion, Cafeneaua literară, Orizont cultural, Actualitatea culturală, Cultura în lume, Cu cărțile pe față, Punct și de la capăt, Studioul Artelor, Eveniment și altele. A realizat și moderat emisiunile de autor Actualitatea culturală, În vizor, Ex libris, EuroArt, 75 de minute despre..., Săptămâna culturală, Anul Caragiale.

Între 2006 2010 a fost corespondentul Jurnalului cultural al TVR (canalul TVR Cultural) din Suedia și a avut o colaborare neîntreruptă cu Radio România Cultural (la emisiunea Texte și pretexte). în aceeași calitate de corespondent de presă străin acreditat în Suedia pentru spațiul nordic, a transmis numeroase știri și comentarii pentru emisiunile postului Radio România Actualități.

În aprilie 2001, își susține teza de doctorat "Romanul popular în România în secolul al XIX-lea" la Facultatea de Litere a Universității București, coordonator : prof.univ. dr. Paul Cornea, în urma căreia obține titlul de Doctor în Filologie, cum laude.

Din 2013 lucrează la Institutul Cultural Român. Între 2013-2017 este director general al Direcției Generale Reprezentanțe în Străinătate.

PUBLICISTICĂ

A debutat în presa literară în anul 1990, semnând articole de atitudine, eseuri și proză în revistele "Literatorul", "Moftul Român", "România literară", "Contemporanul. Ideea europeană", "Convorbiri literare", "Apostrof", "Tomis", "Familia", "Cronica", "ArtPanorama", "Viața Românească", "Caiete critice", "Respiro", Cosmopolitan, Bucureștiul cultural, Ziarul de duminică etc

VOLUME

- Vietăți și femei, Editura Cartea Românească și Asociația Scriitorilor din București, în urma câștigării concursului de debut in proză al Asociației Scriitorilor din București(1997)

- Poveștile Monei, Editura Atlas (1999);

- Romanul popular în România. Literar și paraliterar , Editura Casa Cărții de Știință , Cluj (2001); și ediția a II-a revăzută și adăugită (2006)

- Bibliotecile din oglindă. Ex libris de scriitor, Editura ALLFA , București (2007)

- Mafalda, Editura ALLFA, București, (2009 )

- Gripa. O poveste de Crăciun, Editura Tracus Arte, (2021)

POVESTIRI ÎN ANTOLOGII

- Chef cu femei urâte – Cele mai bune povestiri 1995-1996, Ed. Allfa, 1997.

- Iubiri subversive – Cele mai bune povestiri 1997, Ed. Allfa, 1998 – antologii de Dan-Silviu Boerescu

- Respiro. Antologie de proză scurtă 2000-2002, Ed. Dacia, 2003, Selectia textelor și prefață de Mona Mamulea

- Antologia de proză scurtă Liternet, 2002, volumul 2, Editura Liternet

- Cele patru dimensiuni ale feminității românești, Editura Neverland, 2010

- Ochelarii de fum, Editura Cartex, 2011

- Zgodbe iz Romunije, Sodobnost International, Ljubljana, 2011

PREMII ȘI DISTINCȚII

- Premiul de debut în proză al Uniunii Scriitorilor din România (1998)

- Premiul pentru proză al revistei Tomis (1997)

- Premiul I pentru proză la concursul de creație literară "Al.Odobescu" Călărași, ediția a XVII-a (1998)

- Premiul Asociației Umoriștilor din România, 1997

- Premiul Fundației Moftul Român (1999 și 2002)

- Premiul Național pentru Proză al Fundației "Ion Creangă" din Piatra Neamț (2000)

- Trofeul Presei de Televiziune acordat de Societatea Română de Radiodifuziune pentru cea mai corectă reflectare a Târgului de carte ?Gaudeamus, Carte de învățătură, ediția a IV-a, în cadrul programului "Actualitatea culturală" TVR 2, noiembrie 1997

- Diploma Distincția Culturală, acordată de Academia Română și FNSA pentru prezența în viața intelectuală românească și atașament față de opera Academiei Române (2001)

- Pentru transmisiile realizate în direct de la Târgul de Carte Gaudeamus din anii 1997, 1999 și 2003, este răsplătită (ca producător și moderator) cu TROFEUL PRESEI de televiziune, acordat de Societatea Română de Radiodifuziune pentru cea mai bună și obiectivă reflectare media (secțiunea TV) a evenimentului.

- Premiul Asociației Scriitorilor din București pe anul 2009 pentru Proză - volumul Mafalda (noiembrie 2010)

- Premiul A.P.T.R. 2013 pentru Talk Show cultural - seria Anul Caragiale - Televiziunea Română (2012)

AFILIERI

Este membră a  Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.

***

 10 august 1984: S-a stins din viață Virgil Mazilescu, poet și traducător român.

Virgil Mazilescu (11 aprilie 1942, Corabia, Olt – 10 august 1984, București) a fost un eseist, poet și traducător român, afiliat onirismului poetic. A scris printre altele poeziile „Cineva pe lume are nevoie de mine” și „Mi-am uitat casa și numele”.

Este fiul contabilului Sabin Mazilescu și al Aurei Rădulescu. A urmat școala primară și gimnazială mai întâi în comuna Cușmir între 1948 – 1950, apoi câte un an la Turnu Severin și Târgu Jiu, continuând la Drăgășani între 1952 – 1957. În anul 1957 pleacă în capitală unde urmează Liceul „Spiru Haret” până în 1959 și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București între 1959 – 1964. După terminarea studiilor a fost timp de doi ani profesor la Școala Generală din comuna Greaca, județul Ilfov, conform Legii repartiției uniform teritoriale din regimul comunist. Apoi, până în 1968, a ocupat postul de bibliotecar la Biblioteca Municipală din Ploiești. Din 1968 și până în anii '70, a fost secretar al cenaclului Uniunii Scriitorilor, iar din 1970 și până la moarte, vreme de aproape 14 ani, poetul a fost redactor la revista „România literară”.

A decedat la 10 august 1984 în București.

ACTIVITATEA LITERARĂ

În 1966, a debutat cu versuri în suplimentul „Povestea vorbii” al revistei „Ramuri” din Craiova, pe atunci condus de Miron Radu Paraschivescu. A primit un premiu din partea revistei „Luceafărul” în anul 1968 pentru volumul de poezii Versuri. Virgil Mazilescu a preferat să fie un poet calitativ și nu unul cantitativ, fiind înainte de toate un tehnician al discursului poetic. A publicat puține cărți și, desigur, subțiri.

VOLUME

ANTUME

- 1968 – Versuri, București, Editura pentru Literatură

- 1970 – Fragmente din regiunea de odinioară, București, Editura Cartea Românească

- 1979 – Va fi liniște, va fi seară, București, Editura Cartea Românească

- 1983 – Guillaume poetul și administratorul, București, Editura Cartea Românească

POSTUME

- 1988, 2001 – Asketische Zeichen. Gedischte, Cluj, Editura Dacia

- 1991 – Întoarcerea lui Immanuel, București, Editura Albatros, 1991

- 1996 – Poezii, București, Editura Vitruviu

- 2003 – Opere complete, ediție îngrijită de Alexandru Condeescu, București, Editura Muzeul Literaturii Române

- 2013 – Opera poetica, ediție îngrijită de Gabriel Nedelea, Craiova, Editura AIUS

- 2013 – O precizie cu adevărat înspăimântătoare, ediție îngrijită de Teodor Dună, București, Editura Tracus Arte

Creația sa, împreună cu scrisorile către prietenul său Dumitru Țepeneag, aflat în Franța, a încăput între coperțile unui volum postum de numai 166 de pagini, intitulat Poezii, volum îngrijit de Mircea Ciobanu. Această carte a apărut abia în 1996, la 12 ani de la moartea poetului. Virgil Mazilescu a fost și un excelent traducător, însă niciodată nu a epatat, deși cunoștea foarte bine limba franceză. A tradus cărți scrise de Jean Amila, Jack Schaefer, Fernand Fournier-Aubry și Willa Cather.

CITATE

“Culmea, pe cât de boem în viață, pe atât de perfectionist era în poezie. De altfel, uneori, il și deranja acest corset. Îmi spunea odată, bineînțeles cu o vodcă în față, la salonul spaniol, că suferă că nu e în stare să scrie punându-și ficații pe masă. Îl irita uneori, chiar își ura creierul prea constrângător. Il speria puținătatea cuvintelor lui. Ar fi vrut să scrie ca Saint-John Perse. Ca orice poet adevărat, se credea când geniu, când cabotin, și avea câte ceva din amândouă. De fapt, eu cred că aceste categorii nici nu se exclud." (Nor a Iuga, prietenă a poetului)

***

 10 august 2003: S-a stins din viață Constantin Galeriu, preot ortodox, vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, disident anticomunist.

Constantin Galeriu (21 noiembrie 1918, Răcătău, Bacău - 10 august 2003, București) a fost unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei române, preot și profesor de teologie.

BIOGRAFIE

S-a născut la 21 noiembrie 1918, în satul Răcătău-Răzeși, comuna Răcătău, județul Bacău, în familia unor țărani. Urmează școala primară în comuna natală, seminarul teologic „Sf. Gheorghe” din Roman (1930-1938), Facultatea de Teologie din București (1942), doctorand la Institutul de Teologie Universitar (1960), doctor în teologie (1973).

Între anii 1943-1947 este preot în satul Podu Văleni, județul Prahova, apoi preot la Parohia „Sf. Vasile” din Ploiești (1947-1973), transferat ca „spiritual” la Institutul Teologic Universitar, București (1973-1974), lector (1974-1977) și profesor titular (1977-1991) la același institut.

Din 1992 este profesor consultant și conducător de doctorat la Universitatea București. De la 1 ianuarie 1990 este numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Pe data de 13 august 1999, Constantin Galeriu a primit titlul de „Cetățean de onoare al Municipiului Bacău”, prin hotărârea Consiliului Local nr. 134. Părintele Constantin Galeriu a fost unul dintre cei mai importanți învățați și rugători ai Bisericii Ortodoxe Române.

Din 1974 este preot paroh al bisericii Sfântul Silvestru din București. Din cauza convingerilor sale religioase și umanitare, a fost întemnițat de mai multe ori în anii 1950 și 1952-1953.

În vara lui 1989, este atacat pe la miezul nopții de 8 spre 9 iulie, legat și bătut întreaga noapte. Pretextul ar fi fost - chipurile - banii, dar de fapt se căutau manuscrise recente de-ale părintelui, scrieri subversive împotriva guvernului (deși spiritualitatea și teologia dansului nu au prea multe în comun cu ordinea socială și politică). „Am fost martorul personal, alături de întreaga Biserică Sf. Silvestru, a modului exemplar în care părintele s-a raportat ulterior, cu milă și înțelegere infinită față de agresorii săi. «Sărmanii de ei... îmi era milă de ei că își fac păcate...». Mi se pare o datorie de suflet să reamintesc, chiar în puține cuvinte purtarea părintelui, care se cheltuia pe sine însuși, până târziu în noapte, pentru binele celor care apelau la ajutorul său. Nu de puține ori se descălța pe străzile Bucureștiului și venea desculț acasă, pentru a-și dărui pantofii sărmanilor. Am cunoscut un sfânt în viață care, desigur, cu cea mai sinceră modestie ar fi refuzat acest calificativ, pe care însă Dumnezeu îl oferă cu bucurie casnicilor Săi.”

v. mărturia sa apărută în publicațiile B.O.R.

„Jertfa e neplăcută numai din pricina căderii noastre, altminteri jertfa e dăruire, nu renunțare! de pildă, cu ce bucurie îi dăruiește mama o banană copilului său!" - Părintele Galeriu 

RECUNOȘTINȚĂ

„...pornim în căutarea Luminii. Ea trebuie să existe, ea trebuie să fie pe undeva, altminteri nu am tânji după ea! Suntem făcuți pentru ea!

O să fac cuvântul scurt, așa cu mi-a spus-o cândva, de mult, omul lui Dumnezeu: „Sfinții își simt nemurirea!” Am vrut să urlu: „Sfinții? Ei, da! Dar eu?” El m-a privit, a înțeles viforul din sufletul meu și a lăsat să-i cadă de pe buze cu greutatea veșniciei: „Iisus e cheia!”. L-am privit dezamăgit, scandalizat: „Dacă mergeam la un psihiatru, îmi dădea un diazepam. Dacă mergeam la un savant, îmi vorbea despre atomi. Așa, că am mers la un popă, ce altceva să fi auzit de la el?” Galeriu… cel dătător de pantofi săracilor, care se descălța pe stradă și, potrivindu-și pantofii în picioarele semenului desculț sau cu încălțările scâlciate, pornea mai departe spre casă, ascunzându-și cu grijă picioarele sub sutană, ca să nu știe nimeni, nimeni altul în afară de El (poate l-a mai văzut câteodată, câte unul, care nu și-a putut ține gura…) Galeriu… dătătorul de speranță – „problema capitală nu este nici suferința, nici chiar moartea… ci a nu fi despărțit de El, Cel care a biruit și suferința și moartea prin cruce și înviere; cu Tine, Doamne!” Galeriu… de bine grăitorul, de Lumină mărturisitorul. S-a consumat pe sine pentru Tine. Și asta i-a dat credibilitate. Infinită. Așa am auzit despre Tine.”

PREMII ȘI DISTINCȚII

- Premiul Senatului Universității din București (1942);

- Distincția bisericească „Sachelar” oferită de Patriahul Nicodim (1947);

- Distincția bisericească Iconom Stavrofor acordată de patriarhul Iustinian (1976);

- Premiul revistei Flacăra (1990);

- Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Ecologice din București (1992);

- Diploma de Onoare a Societății Academice "Titu Maiorescu" (1993), precum și mai multe distincții bisericești;

- Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru slujirea cu cinste, evlavie și dragoste de oameni a cuvântului lui Dumnezeu”.

- Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române pe anul 2001, acordat post-mortem pe 19 decembrie 2003.

OPERA

- Iubirea dumnezeiască și judecata din urmă - 1959

- Mitropolitul Filaret al Moscovei ca teolog - 1960

- Rabindranath Tagore, poet și filosof indian - 1961

- Mahatma Gandi – spiritualitatea creștină și problemele vremii - 1962

- Sensul creștin al pocăinței - 1967

- Jertfă și răscumpărare, teza de doctorat a lui Constantin Galeriu - 1973 

- Problemele actuale în religiile creștine - 1975

- Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu - 1991

- Dialoguri de seară- Părintele Galeriu în dialog cu Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Sorin Dumitrescu, Editura Harisma, 1991

- Talcuiri la mari praznice de peste an, Editura Anastasia, 2001

- Tatăl Nostru, Editura Harisma, 2002

- Cu Părintele Galeriu între Geneză și Apocalipsă - Convorbiri realizate de Dorin Popa, Editura Harisma, 2002

- Cartea celor nouă Fericiri, Editura Harisma, 2004

- Astăzi, Editura Harisma, 2004

Lucrări în străinătate:

Sacrifice et Redemption, in “Contact's Revue de l'Orthodoxie” nr. 3/1976 – Paris

The Structure of Sacrifice, in “Sf. V ladimir's Theological Quarterly” nr.1 – New York 1986

***

 Acelaşi vis....

Arde focul repezit, în plită la hornişor,

Iar apa de mămăligă sfârâie încetişor,

Nişte sâmburi de bostan, se cam ard pe colț la plită,

Iar eu, cu mânuțe mici, rup bețe de răsărită...

Tata, vine obosit cu căruța de la moară,

Mama, legată la mijloc, c-o pestelcă vechişoară,

Mestecă într-un castron nişte ouă, cu smântână,

Iar pe-o masă-o pus la sare, nişte brânzâ de la stână.

Fetele, trebăluiesc când încolo, când încoace,

Iar mezinul, frățiorul, vrea cu mine să se joace,

Târâie un cărucior, când la poartă, când 'napoi,

Şi cântâ un cântecel, aplecat într-un butoi.

Apa-n ceaun clocoteşte, mama pune-ncet făina...

Şi tot încet, clocoteşte în oala de tuci găina,

Miroase toată ograda, a borş şi  a mămăligă,

Iar tata din capul mesei, la mâncare, pe toți strigă...

C-o ață de papioată, taie mămăliga-n cruce,

Iar în ceaun clocoteşte oleacă de lapte dulce,

Pocnesc linguri în castroane, noi, sătui şi asudați,

Făcem cruciță la urmă că ne-am văzut săturați.

Stăm la rând c-a să  bem apă, c-o căniță mică, albă,

La fântână zdrăgăneşte, o galeată grea de tablă,

Iar eu mă trezesc din vis, gândurile-mi fug de-a valma,

La căsuța părintească, unde am crescut la mama...

Închid ochii înapoi, vreau să prind visul din urmă...

Doar aşa o am pe mama, vreau noaptea să fie lungă...

Să visez acelaşi vis, cà suntem cu toți acasă,

Că măicuța--i printre noi...zâmbitoare şi frumoasă...

_______💛______

     Cami Nagîț

***

 Trei date curioase despre modul în care șahul a influențat gândirea și în viața unui rege:

1. Șahul ca o reflectare a monarhiei:

- Pentru mulți regi medievali, șahul era mai mult decât un simplu joc; era o reprezentare a societății feudale și a structurii puterii. Regele de pe tablă simboliza propriul său rol în regat, pionii reprezentând țăranii, caii cavalerii și așa mai departe. Acest lucru i-a ajutat pe monarhi să vizualizeze și să reflecteze asupra responsabilităților și strategiilor lor de guvernare.

2. Formarea în tactică și diplomație:

- Regii foloseau șahul ca instrument pentru a-și îmbunătăți abilitățile tactice și diplomatice. Jocul necesita gândirea cu mai multe mutări înainte și anticiparea acțiunilor adversarului, abilități esențiale pentru diplomație și război. Prin intermediul șahului, monarhii puteau exersa aceste abilități într-un mediu controlat.

3. Șahul ca mijloc de relaxare și meditație:

- Pentru mulți regi, șahul servea ca o formă de divertisment și relaxare în mijlocul responsabilităților lor zilnice. Cu toate acestea, dincolo de divertisment, șahul oferea și un moment de meditație și reflecție strategică. Jucând șah, regii se puteau deconecta de la presiunile guvernamentale, în timp ce își exersau mintea și își îmbunătățeau capacitatea de a lua decizii sub presiun e. 

-Web

***

 ÎȚI ÎMPRUMUT CORPUL MEU... 💜😔💜💜😔😔💜😔💜😔💜😔💜

Când îmi spui că sunt leneșă, când îmi spui că sunt exagerată, când crezi că sunt negativistă, când spui că nu poate să doară atât de tare.

Când disperați că nu mă vedeți zâmbind, când nu înțelegeți de ce nu pot dormi, când vreți să mă duceți la încă un doctor și eu refuz, când mă vedeți că mă culc fără chef să mai continui, Vă împrumut corpul meu...

Când crezi că vreau doar atenție, când crezi că poate nu e chiar așa de rău cum îl descriu eu, când mă vezi plângând, când te gândești să mă lași singură, îți împrumut corpul meu...

Ți-l împrumut doar pentru o zi, ca să nu-ți vină să dormi la nesfârșit... Ți-l împrumut pentru o singură zi, pentru că nu vreau să simți acea depresie bruscă și profundă, ți-l împrumut pentru o singură zi, pentru că nu vreau să văd în ochii tăi cum viața ta se ofilește.

Ți-l împrumut doar pentru o zi... Ca să înveți să simți empatie, ca să vezi viața cu dorința de a stoarce fiecare secundă din zi, ca să înveți să te bucuri chiar și de cel mai mic lucru alături de familia ta. Ca să vă umpleți sufletul de amintiri fericite cu prietenii și să-l goliți de momente amare și fără gust...

Ți-l împrumut pentru o zi, pentru că cu el vei învăța ce este puterea, pentru că cu el vei ști ce costă cu adevărat, pentru că în acea zi vei înțelege că sunt o războinică.

Ți-l împrumut pentru o zi, pentru că cu el vei cunoaște valoarea unei zile bune, valoarea mâinilor tale, a picioarelor tale, a spatelui tău sănătos.

___________

        sursa: net