***

 

Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunța."

- Fernando Savater -

Când iubești să citești, devii liber pentru totdeauna.

- Frederick Douglass -

Nimic nu poate face ceea ce face o carte. Te ridică din viaţa ta către o lume cu totul nouă, o nouă perspectivă. O carte este ca un vis pe care îl împrumuţi de la un prieten.

- Dave Kellett -

Sunt două lucruri esenţiale care te vor face înţelept: cărţile pe care le citeşti şi oamenii pe care-i întâlneşti.

- Jack Canfield -

Pentru că personajele nu mor niciodată, ele trăiesc mereu că lumea lor este „citită”.

- Mircea Cărtărescu - Omul de ruletă

,,Nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă decât cetitul cărților. "

- Miron Costin -

,,O carte bună reprezintă un mare eveniment în viața mea."

- Stendhal -

,,Cărțile sunt oglinda sufletului ."

- Virginia Woolf -

  De fiecare dată când deschizi o carte s-o citești  , un copac zâmbește pentru că știe că există viață după moarte.

***

 🔵Sfatul unui înțelept credincios🔵

La un înțelept batran, a venit într-o zi un tânăr pentru a-i cere sfat si pentru a se ruga impreuna. 

Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– Inteleptule, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Ce sa fac?

-Vino cu mine!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

– Vezi acest vlăstar? Smulge-l!

Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, batranul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.

– Acum, scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, învățatul i-a mai spus:

– Smulge-l acum pe acela.

– Dar e destul de mare, nu pot singur.

– Du-te şi mai cheamă pe cineva.

Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.

– Acum scoateţi bradul falnic de acolo.

– Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.

– Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar, cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. 

„Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor  creşte din nou”.

***

 Ce înseamnă să te respecți? 

Cum arată respectul de sine? 

20 de moduri de a te respecta

1. Să știi ce îți dorești 

2. Nu te rușina pentru nevoile tale 

3. Respectă-ți emoțiile 

4. Respectă-ți corpul

5. Respectă-ți timpul 

6. Respectă-ți opiniile

7. Nu tolerați mai puțin decât ceea ce meritați 

8. Taie-ți discursul negativ despre tine însuți 

9. Nu implora pentru iubire 

10. Pleacă de lângă oamenii care nu te prețuiesc 

11. Ai o părere bună despre tine 

12. Nu mai aștepta validarea

13. Urmează-ți visele și ai ambiție 

14. Aveți spirit de învățare 

15. Creșteți-vă determinarea

16. Arată-ți iubire și compasiune 

17. Renunțați la obiceiurile proaste 

18. Stabiliți limite

19. Examinați cu cine vă înconjurați 

20. Acceptați greșelile 

21. Să  știi să fii demn

- Web

***

 Fă-ți rezerve ! Nu-ți lăsa sufletul pustiu sau rece ! Fă-ți rezerve de frumos, lumină, bunătate, blândețe, speranță, iubire! Da, ai cicatrici, care nu știu dacă sângerează, dar cu siguranță dor! Lasă-le! Nu le mai atinge! Nu te mai gândi la ele! Crede-mă, chiar dacă timpul nu aduce uitare, cel puțin atenuează durerea. Ai răbdare cu ele, cu tine, cu oamenii din preajmă. 

Indiferent de încercarile prin care ai trecut sau vei mai trece, amintește-ți că nimic nu este veșnic! Amintește-ți că ești un om puternic, bun, frumos, demn de iubire! 

Nu lăsa durerea, frustrările, decepțiile, ura, răutatea să te transforme într-un om urât! 

Ai grijă de gândurile tale să fie mereu bune și senine! Ai grijă de sufletul tău, nu te înrăi ! Fii asemenea oamenilor pe care ți-i dorești alături! Oferă respect, ajutor, înțelegere, iubire exact atât cât îți dorești să primești. Să oferi mereu, dar nu aștepta să primești de la oamenii cărora le oferi, de obicei viața are căile sale prin care îți întoarce ceea ce oferi exact când nu te aștepți ! 

Fă-ți rezerve și fii fericit !

- Evghenia C. Cr ețu  -

***

 NICI O CONSTRUCȚIE RIDICATĂ DE OM, NU ÎNTRECE O CARTE!

Nicolae Iorga 

„— Am citit o grămadă de cărți, însă în mare, pe majoritatea le-am uitat. Atunci, care e rostul cititului? a fost întrebarea pe care un elev i-o adresă Maestrului său. Maestrul nu-i oferi niciun răspuns.

-După câteva zile, în timp ce se aflau în apropierea unui râu, Maestrul îi spuse tânărului învățăcel că îi e sete. Apoi îi arătă o strecuratoare veche și murdară, ce odihnea pe pământ și îi ceru să îi aducă puțină apă să bea.

— Maestre, ce îmi cereți e lipsit de logică, protestă tânărul.

Maestrul însă nu-i oferi nicio explicație, văzându-și netulburat de meditația lui.

Înțelegând că nu avea sens să-și contrazică Maestrul, tânărul ucenic luă strecuratoarea și începu să execute absurda operațiune.

Și așa, tot scufunda strecuratoarea în apă și tot o umplea și de fiecare dată apa se scurgea prin orificiile strecurătorii. Zeci de ori, sute de ori, a tot încercat, dar n-a fost chip ca apa să rămână în strecurătoare.

Într-un târziu, epuizat, se așeză lângă Maestru:

— Mi-e peste putință să aduc apă cu strecurătoarea. Iartă-mă, Maestre, mi-e imposibil; nu am reușit să trec această probă, am ratat, îmi pare rău!

— Nu, răspunse zâmbind Maestrul, nu ai ratat. Privește strecurătoarea: acum strălucește, e curată, zici că e nouă. Apa care s-a scurs prin orificii a curățat-o.

„Vezi tu?” continuă Maestrul, „înainte de a citi o carte ești precum era strecurătoarea la început, iar cartea, precum apa din râu. Nu are atât de mare importanță dacă nu poți păstra totul în memoria ta; importantă este apa pe care cărțile o lasă să curgă în tine; pentru că, fara urmă de îndoială, cărțile, cu ideile lor, cu emoțiile lor, cu sentimentele lor, cu cunoașterea lor, cu adevărul pe care îl găsești în paginile lor...curăță mintea ta și spiritul tău și te fac să devii alt om: unul m ai bun, renovat.”

***

 ,,Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul… Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.

M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom’le? – N-am vorbit, dom’le. – Cum n-ai vorbit? – Păi împotriva voastră vorbeşte tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Şi mi-au dat 20 de ani muncă silnică fără motive. Mi s-a prezentat sentinţa de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?

Am fost solicitat, în închisoare, să scriu pentru revista Glasul patriei, ca şi Nichifor Crainic. Mi s-a părut ciudat să fii arestat şi să scrii, să meditezi. Adică să spui: vă mulţumesc că m-aţi arestat! Asta era o porcărie nemaipomenită, să obligi un deţinut să scrie. El poate să-şi scrie memoriile, dar nu pentru tine, ăla care-l persecuţi…

Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de ţăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Şi toţi din generaţia mea au simţit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu ştiu dacă vom fi apreciaţi pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.

Am o legendă, dar legenda mea nu acoperă ideea de statuie. Nu sunt candidat la rangul de mare personalitate. Oricum, mi-e groază de o posteritate pur legendară. Înainte eram obsedat de ideea rămânerii a ceva după mine. Acum mă mai interesează ce rămâne după mine ca zăpada de anul trecut. M-am fâţâit aşa, un pic, în epocă… Eu nu îmi supravieţuiesc. Ca să rămâi în epocă trebuie să fii genial, or eu am fost numai inteligent.

Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este ca suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.’’

~ Pet re Ţuţea

**'

 DE ZIUA CARTII, 9 AUGUST 

Prof. Bogdan Cretu - Universitatea Al I. Cuza Iasi / Facultatea de Litere 

- De ce credeți că tinerii citesc tot mai puține cărți? 

- Pentru că au de ales, iar asta nu este un lucru rău. E foarte bine să ajungi la cărți pentru că vrei tu și pentru că asta îți place, nu pentru că cineva îți impune și nu pentru că nu există foarte multe posibilități. Eu am, cumva, un picior și în lumea cealaltă, cea de dinainte de dec. ´89. Eu și generația mea citeam nu pentru că nu aveam de ales, ci pentru că ăsta era firescul acelei lumi. Eu nu cred în ideea că tinerii nu citesc; eu cred că se citește mai puțin decît se citea acum 30 de ani. Avem o piață editorială mult mai mică decît toate țările de lîngă noi. Cititul nu e un reflex sau un instinct. Un copil care crește într-o casă în care nu există cărți, evident că nu va avea bucuria întîlnirii cu cărțile. Nici manualele școlare nu recomandă lectura. Poți foarte bine să iei note foarte bune la toate examenele fără să fi citit mai mult de cinci cărți. De citit, se citește și o să se citească în continuare, dar nu se va mai citi deocamdată în masă.