$$$

 Basme amare din viața soției lui Walt Disney

Ea avea mare nevoie de un loc de muncă. Atunci, o prietenă i-a propus să o ajute să se angajeze ca secretară pentru doi tineri care desenau filme de animație. „Ai grijă să nu te îndrăgostești de șef”, a sfătuit-o ea pe Lillian.

Doar cincisprezece dolari pe săptămână, dar pentru o stenografă care absolvise un singur an de școală comercială, postul de secretară era un început. Îndatoririle ei erau să scrie după dictare și să prepare cernelurile.

Studioul de animație lucra atunci la o serie de filme inspirate din „Alice în Țara Minunilor”. Walt Disney nu era încântat de noua secretară: tasta încet, făcea multe greșeli, însă se descurca mult mai bine la colorarea schițelor. Uneori, frații Disney o rugau pe Lillian Bounds să nu încaseze cecul de salariu, pentru că studioul nu avea bani.

Walter Elias Disney desenase dintotdeauna. Familia sa trăia în lipsuri, nu aveau nici bani pentru hârtie ori creioane, iar copilul desena pe nisipul din fața casei. Odată, un vecin i-a cumpărat un teanc de foi și i-a plătit douăzeci și cinci de cenți pentru un desen cu un cal. La șapte ani, Walt vindea deja benzi desenate copiilor din vecini. În timpul Primului Război Mondial, ca șofer al Crucii Roșii, mâzgălea desene pe camioane, apoi a urmat Institutul de Arte.

În 1923, alături de fratele său, Walt a întemeiat un studio de animație. Au existat și eșecuri: un producător le-a însușit drepturile asupra personajului iepurașului Oswald.

La nunta fratelui mai mare, Roy, Walt a remarcat pentru prima dată secretara fermecătoare. Parcă i se luase un văl de pe ochi. A început să flirteze deschis cu Lillian, iar într-o zi, când erau singuri în studio, a sărutat-o. Mergeau des la cinema și el o ducea acasă cu mașina, deși locuința ei era la doar câteva minute de mers pe jos.

Walt se sfia să-i cunoască familia, neavând un costum potrivit. Și-a strâns toți banii și a cumpărat, cu patruzeci de dolari, un costum cu două perechi de pantaloni. Pentru Lillian nu conta, ea îl adora: visătorul neobosit, muncitorul pasionat, plin de idei și planuri.

Austeritatea lui Walt Disney avea să devină legendară, dar atunci a găsit șaptezeci și cinci de dolari pentru un inel de logodnă din aur alb, cu șase diamante minuscule.

Au trăit împreună mai bine de patruzeci de ani. Și nu au fost mereu ani de basm. Lillian a suferit mult timp pentru că nu putea avea copii, iar Walt muncea fără odihnă. Deși o alinta „Madame Regina”, ea îl gelozia atât pe munca sa, cât și pe fani ori pe alte femei. Totuși, i-a fost mereu alături, nu doar ca soție, ci și ca partener de drum. Când Walt a creat un nou personaj – un șoricel cu mustăți lungi –, Lillian a insistat că numele „Mortimer” e prea pretențios. Astfel s-a născut Mickey Mouse.

Primul mare succes a venit odată cu „Albă ca Zăpada”. În 1937, filmul a primit Premiul Oscar – o statuetă mare și șapte mici, câte unul pentru fiecare pitic. De-a lungul carierei, Walt Disney a obținut douăzeci și șase de Oscaruri.

Într-un Crăciun, Walt a dorit să-și surprindă soția cu o cutie de carton. Lillian, dezamăgită, a crezut că e o pălărie aleasă fără gust. Dar când a ridicat capacul, un cățeluș a sărit afară. Mai târziu, scena avea să apară în filmul de animație „Doamna și Vagabondul”.

Lillian nu privise cu ochi buni ideea parcului de distracții; îl ruga să renunțe, temându-se că îi va ruina. Totuși, Disneyland s-a deschis.

În 1933 s-a născut fiica lor mult așteptată, Diane Marie. Medicii au avertizat că o a doua sarcină i-ar putea fi fatală. Atunci, soții Disney au adoptat o fetiță, Sharon Mae.

Walt fuma mult, iar după moartea sa, în 1966, studioul a interzis apariția țigărilor în filmele sale animate. Avea șaizeci și cinci de ani.

Rămasă singură, Lillian a trebuit să-și regăsească rostul. Își dedicase întreaga viață soțului și copiilor, iar acum el nu mai era, iar fiicele își urmaseră propriile drumuri. Peste patruzeci de ani fusese îngerul păzitor al lui Walt Disney.

După trei ani, Lillian s-a recăsătorit cu John L. Truyens. Dar și pe al doilea soț a fost sortită să-l piardă. În ultimii ani, s-a dedicat filantropiei și s-a îngrijit de numeroșii nepoți și strănepoți: zece nepoți și treisprezece strănepoți.

Lillian Disney s-a stins din viață la 15 decembrie 1997. Cu treizeci și unu de ani înainte, în aceeași zi, Walt Disney își închisese ochii pentru totdeauna.