***

 În părul tău. 

În părul tău păreau atât de vii,

flori roșii ,albe și albastre..

Aș fi dorit așa de mult să ști,

încă o șansă a da iubirii noastre..

Tot așteptam a zice că e glumă,

ori o părere a mea sau vis..

Că noi doi suntem împreună

și că iubirea noastră a învins..

Mai așteptam să spui că a fost,

minciună în timpul ce-a trecut..

Crezând că nu mai are rost,

uitând s-o luăm de la-nceput..

Dar firul ierbii tot îngălbenește,

de vremea-i trece în nepăsare..

Cine iubește o dată tot iubește

și va iubi o viață în continuare..

Iar cine n-a iubit rămâne o pată,

pe viața celui care a pierdut..

Nemaiavând ocazia vreodată,

deschizând poarta unde a bătut..

Schimbi vechea cheie și închizi,

iar sufletul îl lași singur pe afara..

Te las ca întotdeauna să decizi,

până ca frigul nopții să ne doară..

Până ca noaptea să ne înfioare,

în părul tău să strălucească flori..

Putând a spune în continuare,

cum te iubesc de mii si mii de ori..

04.08.2024

Răzvan Anghel. 

(Angelblanco )

Volumul,Cutremur de iubire. 

România.

***

 Te-aș dezmierda

Te-aș dezmierda pe-o buză de pahar – 

Gust vioriu șampaniei celeste.

Dar mare-i miza unui cârciumar

Și-aroma ta, un înger de poveste. 

Pe sânii mari, o mână-n loc de punct,

Să poposească, nu ar fi-n zadar.

Îmi ești un cast și ultim viaduct 

Descoperit în primul meu pahar. 

Întâiul tău paharnic am fost eu 

Și te-am gustat cu sărutări și vise. 

Te voi gusta, iubita mea, mereu.

Deliciile vieții-mi sunt permise. 

Voi plânge-n ploi de dor și de dorinți – 

Un imn asimptomatic de pedeapsă.

Voi adormi sub sărutări fierbinți 

Și-n gândul meu mă voi întoarce-acasă. 

Voi fi cenușă-n propriul meu tranșeu. 

Te voi adjudeca și te voi naște.

Te voi iubi și-am să te am mereu, 

Ca peste veacuri să te pot cunoaște. 

Pe coapse de tăceri și diamant,

Vulcanice idei ne înfășoară.

În ochii tăi, iubito, plâng și ard – 

Bețiv de stele, pentru-ntâia oară. 

Și uite, iarăși ne iubim cuminți,

Pe-un câmp cu maci, la margine de seară

Și-o să trimitem vorbă la părinți 

Că ne-am iubit acum întâia oară. 

Ne vor sorbi privirile-n adânc 

Ca pe un sentiment contradictoriu 

Și am să te iubesc și am să plâng

În modul cel mai cast și iluzoriu. 

Și ne va urmări un cocostârc, 

Sorbindu-ne un strop de fericire. 

Și cumpeni gri vor înălța cu sârg 

Palatele de vis clădite-n mine. 

În fine toate sunt la vremea lor...

Te voi sorbi pe-o buză de pahar

Trecând de miza cârciumarilor. 

Pot da oricât, iubito, să te  am...  

04.08.2024. 

drepturi de autor rezervate

***

 🙏🙏🙏😞În aminterea lui Nicu Covaci (haiducul îndrăgostit)

Andrii-Pop - Vasile Alecsandri

Cine trece-n Valea-Seacă

Cu hamgerul fără teacă

Şi cu pieptul dezvelit?

Andrii-Popa cel vestit!

Şapte ani cu voinicie

Şi-a bătut joc de domnie

Şi tot pradă ne-ncetat,

Andrii-Popa, hoţ bărbat!

Zi şi noapte, de călare,

Trage bir din drumul mare,

Şi din ţară peste tot!

Fug neferii cât ce pot,

Căci el are-o puşcă plină

Cu trei glonţi la rădăcină,

Ş-are-un murg de patru ani,

Care muşcă din duşmani,

Ş-are fraţi de cruce şapte,

Care-au supt sânge cu lapte.

Şi nu-i pasă de nimic,

Andrii-Popa cel voinic!

Căpitane, frăţioare,

Ce se vede despre soare?

Să zăresc vro patru cai!...

N-auzişi tu de-un Mihai?

Căpitane, te găteşte,

Mihai mândrul te goneşte.

Iată-1, vine ca un zmeu!

Fă trei cruci la Dumnezeu.

Cum îi vede-n depărtare,

Popa strigă-n gura mare:

"Hai la goană de neferi!

Hai la horă de muieri!"*

A zis! ţipă, se aruncă,

Trece şes, pâraie, luncă

Cu fugarul sprintenel

Şi cu hoţii după el.

Mihai mândrul vine iară,

Falnic ca un stâlp de pară,

Pe-un cal alb ce n-are loc

Şi din ochi aruncă foc.

Fug cum fuge-o o rândunică,

Fug ca fulgerul când pică,

Şi se duc voinicii, duc,

Cu urgie de haiduc!

Piept în piept!... câmpul răsună

Toţi de tot dau împreună.

Toţi la luptă-s încleştaţi,

Toţi în sânge încruntaţi.

"Ura, fraţi!" caii nechează,

Sus văzduhul scănteiază.

"Ura!" moartea s-a ivit!

Vulturu-n zbor s-a oprit!

Zi de vară pân-în seară

Dau voinicii să se piară

Şi cu fierul ascuţit,

Şi cu pumnul amorţit.

Sângele-n răni gâlgâieşte,

Glasu-n gură se sfârşeşte.

Zece-s morţi! doi încă vii,

Mihai mândrul şi Andrii.

Andrii fuge făr' de-o mână,

Prinde murgul la fântână,

Dă pieptiş, sare pe şa

Şi din gură zice-aşa:

"Zbori, copile sprintenele,

Să mă scapi de chinuri grele,

Că mă jur, de mă-i scăpa,

Ca pe-un frate te-oi căta".

Murgul sprinten se repede.

În zadar! Mihai mi-1 vede!

"Stai, hoţ-popă, dragul meu,

Să-ţi arăt cine sunt eu!"

Şi cum zice, mi- 1 chiteşte,

Drept în frunte mi-l loveşte!

"Ura!" Vulturul din nori

Răcni falnic de trei ori.

**'

 NEAM ROBIT, CU PLÂNSU-N GEANĂ!

de Eliana Popa 

         

Mai avem în astă țară și bărbați adevărați? 

Mai avem în noi sămânța dacilor neînfricați? 

Mai avem în firea noastră, vitejia cea străbună 

Ce-a învins cotropitorii și cumplita Semilună?

Mai putem să naștem astăzi voievozi precum Ștefan? 

Mai putem s-avem la cârmă un cucernic  Brâncovean?

Poate-un Țepeș plin de râvnă să ne scape de hoție, 

Poate un Mihai Viteazu să ne scoată din robie? 

Azi nu mai avem bărbați, precum fost-au altădată, 

Fiindcă Iuda se tot naște, vânzători și lupi de pradă. 

Neamul nostru, ăla vrednic, a rămas doar amintire, 

Alergăm după iluzii, nu ne mai venim în fire.

Nu mai suntem noi stăpânii, alții au venit aici. 

Stăm tăcuți și ne supunem precum vitele sub bici. 

Nu mai avem demnitatea celor ce-au murit eroi, 

Stăm plecați cu umilință și mânați ca niște oi. 

Unde ți-e, române, locul? Între robi sau între lei? 

Am ajuns săraci și-n drepturi, doar o țară de plebei! 

Fiindcă ne-am lăsat seduși de o falsă libertate, 

Și trăim în nepăsare, suntem rupți de realitate. 

Am ajuns o biată turmă fără drepturi, fără țară, 

Fiindcă cei ce sunt în frunte vor ca neamul nost' să piară. 

Noi tăcem cu frica-n suflet și scrâșnim din dinți tăcuți, 

Când aceasta liftă crudă pune jugul celor mulți! 

Neam robit, cu plânsu-n gene, când te vei trezi odată? 

Temelia ta cea sfântă, azi, de lifte clătinată, 

Se va prăbuși-n ruină, te vor îngropa de viu 

Vei fi șters ș i din istorii, fără Cruce și sicriu!

***

 Mariana Scurtu autor...4...08...2024

          Nu m-am născut poet

Nu m-am născut poet dar ,, sunt  ,,!

Românul e in trend cu poezia.

Toate frustrările le-a pus în cânt ,

Și a cochetat cu frenezia.

Un mic dar de la Dumnezeu ,

Și  o  cultură generală vastă.

Multe criticii ce am avut și eu ,

A dat nou sens unei poezii aleasă.

Și împins de fiecare vers ,

Am scris ce mi-a venit din mers.

Am încercat să placă tuturor ,

Și am transmis cu dragoste și dor.

Și tot ce este dor sau nebunie ,

Le aștern cuminte pe hârtie.

Am încercat să nu am greșeli ,

Dar nu mă ascultă mintea nici un fel.

Dacă vă place poezia mea  ,

Vă mulțumesc din toată inima.

Când nu o să mai am nimic de a mai  ,, reda ,, ,

Am să mă retrag în carapacea mea.

Le   mulțumesc celor ce  mă înconjoară ,

Voi  sunteti critici mei literari adevărați .

Îmi dați putere să scriu seara de seara ,

Datorită vouă scriu sunteți.. minunați.

***

 Mariana Scurtu autor...4...08...2024

          Nu m-am născut poet

Nu m-am născut poet dar ,, sunt  ,,!

Românul e in trend cu poezia.

Toate frustrările le-a pus în cânt ,

Și a cochetat cu frenezia.

Un mic dar de la Dumnezeu ,

Și  o  cultură generală vastă.

Multe criticii ce am avut și eu ,

A dat nou sens unei poezii aleasă.

Și împins de fiecare vers ,

Am scris ce mi-a venit din mers.

Am încercat să placă tuturor ,

Și am transmis cu dragoste și dor.

Și tot ce este dor sau nebunie ,

Le aștern cuminte pe hârtie.

Am încercat să nu am greșeli ,

Dar nu mă ascultă mintea nici un fel.

Dacă vă place poezia mea  ,

Vă mulțumesc din toată inima.

Când nu o să mai am nimic de a mai  ,, reda ,, ,

Am să mă retrag în carapacea mea.

Le   mulțumesc celor ce  mă înconjoară ,

Voi  sunteti critici mei literari adevărați .

Îmi dați putere să scriu seara de seara ,

Datorit ă vouă scriu sunteți.. minunați.

***

 Aud demult că suntem neam creștin,

A devenit cumva un fel de fală

Și pot să mint, să fiu poet divin

Și poezia mea ,,comercială".

Dar n-aș putea...e-o lume ireală

Azi sufletele pure-s chinuite,

Trăim într-o minciună generală,

Trădarea e pe culmi nebănuite.

Nu c-am vândut bunicii și părinții,

Că alungăm din țară mari valori.

E fabulos c-acum ne vindem sfinții

Ca ultimii din lume infractori.

Nu-s parte din tăcerea tuturora

Și nu ascund după o ușă taina

Cum să o vinzi pe SFÂNTA TEODORA???

Cum s-o trimiți în pusta din Ucraina???

Cum să aștepți apoi o viață bună?

Și cum să speri în cer și în iertare?

Io nu-s cu trădătorii împreună...

Puteam să tac...aveam ceva vânzare...😊

Dar n-am s-o fac, voi sta în adevăr

Și lâng-un Dumnezeu adevărat

Cu riscul să mă mângâie pe păr

Și să m ă pupe unde-am fost scuipat.