7

 7  minuni ale lumii antice:

– Marea Piramidă de la Giza,

– Grădinile suspendate ale Semiramidei,

– Templul zeiţei Artemis din Efes,

– Statuia lui Zeus din Olimpia,

– Mausoleul din Halicarnas,

– Colosul din Rodos şi

– Farul din Alexandria !

                   7 minuni ale Evului Mediu,

– Colosseum-ul din Roma,

– Catacombele din Alexandria ,

– Marele Zid Chinezesc,

– Stonehenge ,

– Turnul din Pisa ,

– Turnul de Porţelan din Nanjing

– Moscheea de la Hagia !

                    7 minuni naturale ale lumii 

– muntele Everest,

– cascada Victoria ,

– Marele Canion,

– Marele Recif de Corali,

– Aurora Boreală,

– vulcanul Paricutin ,

– portul Rio de Janeiro !

                      Există 7 continente

– Europa,

– America de Nord,

– America de Sud,

– Africa ,

– Asia ,

– Antarctica ,

– Australia sau Oceania ...și 7 mări !

Curcubeul are 7 culori !

                          Cerul este împărţit în 7

– atmosfera,

– exosfera,

– ionosfera,

– termosfera,

– mezosfera,

– stratosfera şi

– troposfera

                      Cele 7 păcate capitale sunt 

– lăcomia,

– desfrâul,

– avariţia,

– invidia,

– mânia,

– lenea,

– trufia !

                    Cele şapte virtuţi ale omului sunt 

– smerenia,

– dărnicia,

– bunătatea,

– răbdarea,

– modestia,

– abstinenţa şi

– sârguinţa !

În Biblie se descriu cele 7 zile în care Dumnezeu a creat lumea

Grupul de 7 stele denumit “Pleiade” este singura constelaţie cunoscută în fiecare cultură de pe Pământ, actuală sau dispărută, datând de cel puţin 40.000 de ani; în mitologia greacă, Pleiadele erau şase surori împreună cu mama lor, care au fost fugărite prin păduri de Orion Vânătorul până ce Zeus s-a îndurat de ele şi le-a transformat în stele; Aborigenii numesc această constelaţie “Wurunna” şi o asociază cu zeul vânătorii, iar amerindienii o cunosc sub numele de “Constelaţia celor Şapte Fecioare” urmărite de un urs; Pleiadele se regăsesc şi în legendele aztecilor, ale incaşilor, polinezienilor, chinezilor, hinduşilor, africanilor, precum şi la egipteni.

Cobra de la Angkor Wat din Cambogia are 7 capete, copacul cosmic al şamanilor are 7 ramuri şi tot 7 sunt sferele sau treptele cereşti.

7 zile ale săptămânii denumite după cei 7 zei romani, care la rândul lor au fost numiţi după cele 7 planete ce se puteau observa cu ochiul liber.

7 este considerat un număr norocos în mai multe culturi; de exemplu, în Japonia, mitologia vorbeşte despre Cei Şapte Zei ai Norocului (Shichifukujin)

În cultura chinezilor, numărul 7 este proeminent; de exemplu, a şaptea zi după prima lună plină din an este Ziua Omului; această zi este considerată ziua universală a tuturor fiinţelor umane de pe planetă; de aceea fiecare chinez îşi sărbătoreşte ziua de naştere la data respectivă (nu înseamnă totuşi că nu o sărbătoreşte şi în ziua calendaristică în care a apărut pe Pământ).

Se spune că dacă visezi cifra 7 îţi vei întâlni sufletul pereche.

Cultura hindusă vedică susţine că omul are 7 puncte energetice sau chakre.

Vaca, un animal sacru în India , are 21 de nume, de trei ori cifra şapte.

Bushido sau “calea războinicului” din cultura japoneză este un cod care ajută samuraii să însuşească 7 virtuţi.

În legendele budiste se spune că după ce s-a născut, Buddha s-a ridicat în picioare şi a făcut 7 paşi.

Consiliul suprem al babilonienilor se compunea din 7 zei, fiecare legat de un astru.

În folclorul irlandez, al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu are puteri magice; în folclorul românesc, acesta este vampir.

În folclorul iranian, pisica are 7 şi nu 9 vieţi şi îşi poartă pisoii de şapte ori în şapte locuri diferite.

Potrivit mai multor credinţe, există şapte trepte ale Raiului care corespund celor şapte corpuri cereşti (Pământ, Soare şi celelalte 5 planete care se pot vedea cu ochiul liber); în iudaism, al şaptelea Rai este denumit Araboth şi este casa Tronului Gloriei, care este păzit de cei şapte arhangheli.

La nunţile evreieşti, există şapte zile de binecuvântări (Sheva Brachot).

Dintre multele denumiri pe care vechii evrei le aveau pentru Dumnezeu, cele şapte nume ale acestei Divinităţi pe care scribii trebuiau să se îngrijească să le scrie corect erau: El, Elohim, Adonai, Yhwh (Yehova), Ehyeh-Asher-Ehyer, Shaddai şi Zebaot.

Templul lui Solomon avea 7 trepte.

Roma a fost construită pe şapte coline: Palatina, Capitolina, Quirinal, Viminal , Esquilina, Caelan, Aventina; Roma a fost de asemenea condusă, la început, de o linie de 7 şapte împăraţi.

Există 7 perioade ale elementelor în tabelul chimic al lui Mendeleev.

7 note muzicale

             7 compuşi principali ai celulei vii

– apă,

– substanţe proteice,

– lipide,

– polizaharide,

– acizi nucleici ADN şi ARN,

– molecule organic e,

– săruri minerale !

7 este neutru pe scara PH-ului; apa pură are PH-ul 7..

Preluare internet

**

 Grand Hôtel du Boulevard, București.

La 1692, când Vodă Brâncoveanu tăia Podul Mogoşoaiei de-a curmezişul curţii Bălăcenilor, familie ostilă domnitorului, terenul aparţinea marelui ban Vintilă Corbeanu. De la urmaşii acestuia trece pe la mijlocul secolului al XVIII-lea în posesia familiei vel vornicului Grigore Băleanu, iar în 1865 este achiziţionat de Jaques Herdan, proprietarul fabricii de pâine de pe şoseaua Orhideelor. Construcţia hotelului, proiectat de Alexandru Orăscu, angajat din 1851 ca arhitect al statului în Direcţia Lucrărilor Publice, începe în anul 1869 şi durează câţiva ani buni, în paralel cu şantierul Academiei Sf. Sava, viitoarea Universitate (1857-1869). Cu aceste două lucrări, Alexandru Orăscu jalonează ampriza primului bulevard al capitalei.

În anul 1873, saloanele ample, bine luminate şi somptuos decorate ale hotelului recent inaugurat sunt desemnate să găzduiască o prestigioasă expoziţie cu picturi din colecţiile domnitorului Carol I, Mihail Kogălniceanu, Gh. Grigore Cantacuzino, Al. Odobescu, Cezar Bolliac, Theodor Aman, Carol Popp de Szathmary etc. Între pilaştri de marmură şi sub candelabre poleite puteau fi admirate lucrări de Lucas Cranach, Tiţian, Tintoretto, Watteau, Fragonnard. Recepţii diplomatice, dineuri de gală şi baluri simandicoase au învârtoşat faima stabilimentului. Înaintea primului Mare Război, restaurantul din sala de marmură era cel mai şic local bucureştean, iar în perioada interbelică tineretul high-life venea aici să exerseze noii paşi de foxtrot şi one-step într-un dichisit club de dans, numit „Pour toi et pour moi”.

Hotelul strălucea nu numai prin opulenţa decorului arhitectural, ci şi prin modernitatea tehnică: a fost primul hotel bucureştean dotat cu apă curentă în camere, iar după 1904 a fost echipat cu iluminat electric şi cu ascensor. Într-o vreme în care serviciile hoteliere nu erau etalonate cu stele, a fost gratulat cu medalii de aur la expoziţiile internaţionale de la Milano – în 1906 – şi de la Torino – în 1911. Interesant şi semnificativ pentru vocaţia sa internaţională e faptul că, până în 1937, hotelul, restaurantul şi cafeneaua au avut exclusiv manageri alogeni: John Muller, H. Horn, Fr. Schreiber, M. Bertola, S. Rosenthal.

De la bun început, clădirea situată la intersecţia principalelor artere ale capitalei, Podul Mogoşoaiei şi Bulevardul Academiei (numit din 1871 Bulevardul Elisabeta), a avut destinaţii multiple: hotel, localuri publice şi prăvălii. În timp, s-au adăugat şi altele: între 1941 şi 1944 a găzduit comandamentul trupelor germane din România, iar între 1950 şi 1974 a fost sediu ministerial. Actuala restaurare cumulează, într-o nouă configuraţie, aceste funcţiuni. Cazarea se regăseşte, parţial, la nivelul etajului IV. La etajele I, II şi III se găsesc birouri, săli de întrunire şi spaţii conexe – circulaţii, grupuri sanitare şi oficii. Păstrând amprenta funcţională anterioară – partiul în dublu tract şi nodurile de circulaţie verticală – prin eliminarea pereţilor dintre camerele de hotel au rezultat încăperi de dimensiuni diferenţiate, adecvate birourilor de tip de open-space.

Parterul etalează o gamă largă de funcţiuni, care beneficiază cu precădere de arsenalul decorativ, minuţios restaurat, ce conferă edificiului distincţie şi personalitate. Accesul oficial, din Bd. Elisabeta, se face printr-un larg vestibul, dotat cu garderobă şi punct de informare-control, care se deschide către holul central. Scara de onoare, cu trepte de marmură şi balustrada din fier forjat este componenta originară a holului, care a suferit în timp diverse modificări, mergând până la închiderea unor goluri. În partea opusă scării se află cafeneaua, care îşi păstrază configuraţia şi decorul concepute de Alexandru Orăscu: trei travee uşor inegale, cu coloane degajate şi pilaştri din stuco-marmură, scafe şi grinzi acoperite cu ciubuce şi medalioane din stuc policrom. Aceleaşi elemente neoclasice se regăsesc în salonul oval. Restaurarea lor, bazată pe analize stratigrafice şi probe de curăţare, a necesitat numeroase operaţiuni: eliminarea depunerilor şi a intervenţiilor anterioare, completări, chituiri, injectarea desprinderilor cu caseinat de calciu, reintegrare cromatică şi protejare cu verni semimat pe bază de paraloid.

Cel mai amplu şi mai spectaculos spaţiu interior este sala multifuncţională. Iniţial, o simplă curte interioară. În 1889 – anul inaugurării Turnului Eiffel – arhitectul Albert Galleron a acoperit-o cu o modernă structură metalică. În 1905 a fost amenajat salonul mare al restaurantului. Un imens plafon vitrat se reflectă în oglinzile veneţiene ce alternează cu vibraţiile stuco-marmurei din arcade. Stucaturi poleite cu foiţă de aur, candelabre de cristal, tacâmuri de argint, decolteuri cu diamanticale şi fracuri cu papioane neapărat albe completau ambianţa eclatantă. Dar şi vicisitudinile de care a avut parte salonul au fost pe măsură: ochiuri de geam s-au desprins din plafon, oglinzi înnegrite de timp au fost vopsite cu ulei, iar altele, sparte, au fost înlocuite cu panouri de lemn şi PAL travestit în marmură. Şi aici restauratorii au avut de lucru: refacerea stratului de argint, dizolvarea uleiului, înlocuirea vitrourilor şi a oglinzilor lipsă.

Dintre prăvăliile de la parter, numeroase şi schimbătoare precum negustoria, se remarca pe Calea Victoriei librăria lui Leon Alcalay, un meritoriu tipograf şi editor de carte românească şi universală. I-a urmat, după naţionalizarea din 1950 a imobilului, Librăria Academiei. În anii 1961-1963, lucrări de consolidare au mutilat acest spaţiu, ca şi pe cel dinspre bulevard, cu stâlpi şi grinzi din beton armat. Actuala restaurare prevede separarea funcţiunii principale de fluxul comercial, care dispune de accese proprii, din Calea Victoriei, pentru clienţi şi marfă, de spaţii de depozitare şi anexe. O altă intrare secundară, din str. Beldiman, e destinată aprovizionării şi personalului restaurantului.

Faţadele au păstrat intacte rigoarea neoclasică şi decorul copios, dar nu excesiv, impuse de autor. Registrele celor patru niveluri urmează o strictă gradaţie: la parter goluri mari, separate prin panouri cu bosaje proeminente; la primul etaj ferestre cu frontoane triunghiulare; la următorul, ferestrele au o simplă cornişă; la al treilea etaj, nici atât. Compoziţia e ferită de monotonie prin zona intrării, uşor decroşată, având la primele etaje balcoane cu o graţioasă feronerie, iar pe ultimul registru patru statui ceramice de mari dimensiuni, realizate la Viena, în cuptoare speciale. Neputând rezista timpului, intemperiilor şi poluării, au fost înlocuite cu replici, iar originalele conservate în interior. Mansarda iniţială, distrusă de un incendiu în 1887, a fost refăcută la restaurarea din 1976. Două cupole circulare şi una octogonală, cu lanternouri, încheie la colţuri silueta clădirii. Întreaga învelitoare e acoperită cu tablă de cupru.

Restaurarea faţadei a debutat cu laborioase decopertări şi investigaţii fizico-chimice. A fost identificat finisajul iniţial, un gri deschis, care acoperea unitar toate componentele: tencuieli, stucaturi, ornamente din teracotă. Elementele originare au fost curăţate şi s-au făcut mulaje pentru completarea lacunelor. Cele patru siluete feminine alegorice, precar ancorate de faţadă, au fost demontate şi restaurate. Din probitate metodologică au fost eliminate unele completări neavenite – braţe, drapaj, accesorii – realizate din materiale improprii şi într-o manieră stilistică diferită. A fost îndepărtat placajul de marmură al parterului, adăugat în 1976, revenindu-se la bosajele iniţiale din tencuială. Un aspect adesea ignorat, dar esenţial pentru orice restaurare, este cel al stucturii de rezistenţă. Puţine elemente ale construcţiei din 1873 mai pot fi luate în calcul: arce de cărămidă din subsol şi o parte din zidăria portantă. Plafoanele ce aveau grinzi din lemn sau metalice au fost înlocuite în 1974-1976 cu planşee şi grinzi din beton armat. Cu aceeaşi ocazie au fost restaurate numeroase elemente arhitecturale şi decorative şi s-a revenit la destinaţia iniţială a imobilului. Trebuie menţionat că această intervenţie, realizată de un colectiv al institutului Proiect Bucureşti, condus de arhitectul Nicolae Pruncu, a fost salutară pentru destinul monumentului. Pentru a aduce construcţia proiectată în 1879, cu distanţe de până la 5 m între planşee şi cu o planimetrie care la solicitări seismice generează torsiuni periculoase, la nivelul normativelor actuale au fost corelate diverse modalităţi. Demolarea unor pereţi despărţitori şi înlocuirea şapelor cimentice cu materiale mai uşoare a diminuat masa totală. S-au realizat stâlpi şi diafragme din beton armat, în special prin dublarea faţadelor, pe toată înălţimea clădirii. Au fost înlocuite şi suplimentate o serie de elemente structurale locale: buiandrugi, şpaleţi de zidărie, reazeme de grinzi. O dificultate suplimentară a rezultat din obligaţia asumată de a menaja decorul arhitectural omniprezent.

Reţelele de instalaţii, în bună parte deteriorate şi în totalitate depăşite moral, au fost integral înlocuite. S-au folosit pentru aceasta materiale şi echipamente provenind de la cei mai reputaţi producători europeni, dotarea tehnologică fiind un criteriu substanţial în evaluarea unui demers edilitar contemporan.

Timp de câteva decenii, Grand Hotel du Boulevard a fost nu numai un edificiu emblematic al Bucureştilor, ci şi un etalon de civilizaţie şi eleganţă. Acesta e capitalul de prestigiu pe care actuala restaurare îşi propune să-l resusciteze, la parametrii actuali de confort şi eficienţă.

 

Alexandru Hristea Orăscu ( n. 30 iulie 1817, București – d. 16 decembrie 1894, București) primul arhitect român modern, important, format în Germania în spiritul neoclasicismului arhitecților Karl Friedrich Schinkel și Leo von Klenze. Învață la Colegiul ”Sfântul Sava” din București (1833-1837) unde, în ultima clasă, se preda și arhitectura, astfel că la numai douăzeci de ani (1837) este numit ”Arhitecton ajutor al orașului București”.

Obține în 1840, diploma de inginer hotarnic din partea Eforiei spitalelor Principatului României, an în care pleacă la München și studiază la Școala de construcții (1840-1844). Își continuă studiile la Academia de arte frumoase din Berlin (diploma de arhitect, 1847). Întors în țară e numit profesor la Colegiul ”Sfântul Sava” și arhitect șef al orașului București (1848). Afirmându-se prestigios, devine profesor la Școala de inginerie (1851), la Facultatea de științe a noii Universități (1864) și conducătorul secției de arhitectură din cadrul Școlii de arte frumoase din București. Mai deține următoarele funcții: Ministrul Cultelor și Artelor (1876), Rectorul Universității din București (1885-1894), primul Președinte (1891-1894) al Societății Arhitecților români.

Lucrări proiectate:

- Vechea Universitate (1857-1869) din București.

- Grand Hôtel du Boulevard (1867), Calea Victoriei, București.

- Hotel ”Terminus” din Constanța (1882, devenit Hotel ”Carol” și, ulterior, sediul unor instituții de stat).

- Școală comercială la Ploiești.

- Biserica Domnița Bălașa din București (în colaborare cu arhitectul Carol Beniș, 1895).

- Termină noua Mitropolie din Iași (începută de Gheorghe Asachi și J. Freiwald).

- Actualul Cinema ”București” din București.

- Sistematizarea noului bulevard Pache Protopopescu (azi, Bulevardul Republicii) din București.

- A realizat "planul Orăscu" al Bucureștilor, un proiect de sistematizare a orașului, în anul 1893.

O stradă din București, aflată în cartierul Izvor, a purtat numele lui Alexandru Orăscu, până în 1984, când zona a fost demolată abuziv pentru proiectul "Casa Poporului".

https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Orăscu

Dicționar Universal al Arhitecților, de Paul Constantin. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.

Prezentare grafică și colaj foto: Arh. Ciresica M. Micu

**

 CUM SA TRATEZI BARBATUL, POTRIVIT ACTRITEI SOPHIA LOREN 

SOPHIA LORENși soțul ei, CARLO PONTI, au trăit împreună o jumătate de secol. Dragostea lor a revoltat toată ITALIA, dar ei și-au permis să fie fericiți. În ciuda diferenței semnificative de vârstă (22 de ani), căsătoria lor a fost de invidiat: fiabilă și durabilă. În acest articol, dorim să publicăm citatele SOPHIEI LOREN despre relații, frumusețe și încercările vieții. Desigur, SOPHIA nu este un psiholog specializat în relațiile de familie. Cu toate acestea, experiența ei personală demonstrează că fiind o femeie înțeleaptă, poți realiza multe.

Citatele ei sunt simple și sincere. Această femeie legendară spune direct ceea ce gândește și își împărtășește în mod deschis sentimentele și experiențele. Ea nu a încercat niciodată să pară mai inteligentă, motiv pentru care a atras întotdeauna oamenii.

Orice femeie ar trebui să citească aceste citate înțelepte și încurajatoare.

Despre frumusețe și importanța stimei de sine

1. „Frumusețea – este cum te simți. Ea se reflectă în ochi.”

Actrița era sigură că modul în care te prezinți este mult mai important decât felul în care arăți. Nici gura prea mare și nasul lung nu au împiedicat-o să fie recunoscută drept una dintre cele mai frumoase femei din lume.

2. „Frumusețea nu se naște în cabinetele chirurgilor, în galeriile de modă și în studiourile de fitness, ci în interiorul tău. Aceasta este încrederea în tine, lumina, căldura și tandrețea. Pentru a fi frumoasă, trebuie să fii înțeleaptă și bună. Și să te prețuiești ca persoană.”

CUM SĂ TRATEZI UN BĂRBAT, POTRIVIT SOPHIEI LOREN

3. „Femeile așteaptă prea multe de la bărbatul pe care îl iubesc. Vor ca el să devină totul pentru ele. Vor ca el să le înțeleagă problemele și să le compătimească atunci când suferă. Dar acest lucru este nerealist. Nicio persoană nu este capabilă să umple complet viața cuiva. Întotdeauna vor exista gânduri și sentimente pe care nu le va putea înțelege.”

Vedeta le amintește femeilor despre importanța independenței. Atunci când bărbatul nu este sensul vieții femeii, relația devine mult mai ușoară și mai fericită. Dacă femeia depinde de cel pe care îl iubește, pune prea multă responsabilitate asupra lui. Iar dacă bărbatul nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor ei, atunci ea neapărat va cunoaște dezamăgirea.

DESPRE VIAȚĂ, SUCCES ȘI EȘEC.

4. „Când eram convinsă de eșecul meu, am câștigat. Când aveam cea mai mare nevoie de oameni, ei m-au părăsit. De îndată ce am învățat să-mi usuc lacrimile, am găsit un umăr pe care să plâng. Și de îndată ce am învățat să-mi stăpânesc ura, în viața mea a venit un om care a început să mă iubească din toată inima și să aștepte ore în șir zorii când adormeam odată cu răsăritul soarelui.

5. ”Nu contează ce planuri îți faci, pentru că nu știi niciodată ce ți-a rezervat viața. Succesul te prezintă lumii. Dar eșecul îți prezintă lumea.”

6. ”Fii întotdeauna fericită. Adesea, când ne pierdem speranța și credem că acesta este sfârșitul, Dumnezeu zâmbește de sus și spune că aceasta este doar o curbă, nu sfârșitul.”S ophia Loren...

***

 DACĂ AI UN CÂINE... 

Știai că pe lângă faptul că îți ține companie, câinele tău a venit cu o misiune spirituală care să te sprijine în cele mai dificile momente din viața ta?

Câinii sunt creaturi care se lasă duși de dragoste, afecțiune și grijă. Sunt sinceri, loiali și extrem de credincioși. Da, sunt animale, dar au un fel de a fi care i-a făcut să câștige titlul de "Cel mai bun prieten al omului". Atunci, poți crede și tu cățelușii pot fi îngeri care merg printre noi cu o misiune specială pentru umanitate.

Câinii sunt terapeuți emoționali, nu ar ezita niciodată să se apropie de tine și să-ți dea o limbă bună și să te însoțească dacă te simți trist sau descurajat. Misiunea ta poate fi dedicată unei persoane sau unui întreg colectiv. Mulți câini fac o muncă grozavă cu o singură persoană sau pot avea impact asupra unui întreg grup de oameni ca o familie. Un animal de companie de câine într-o familie devine un prieten nedespărțit, dar există câteva secrete în spatele acelei prietenii.

Ei sunt protectori energetici

Câinii sunt îngeri păzitori care vă absorb pe amândoi și locurile în care locuiți vibrațiile dezechilibrului. Apoi epurați cu apă, plante și alte elemente. Ba chiar se sacrifică pentru tine atunci când există energii rele care te pot afecta. Ei știu care este misiunea lor și nu ezită să te protejeze de orice. Unele morți subite ale câinilor se datorează acelor energii puternice pe care le absorb.

O modalitate bună de a curăța energia rea de la animale este să le oferi multă afecțiune și afecțiune. Mângâierile le redau bucuria.

Ei te aleg pe tine

Dincolo de ceea ce crezi, ei te aleg pe tine și nu invers. Chiar și atunci când ai ocazia să „alegi” dintre mulți cățeluși, cel care te-a ales se va apropia de tine și îți va câștiga încrederea și afecțiunea pentru ca tu să îl selectezi. Și vei ști că ai ales corect, dar nu tu ai fost cel care a ales.

Ei sunt purtători de iubire necondiționată

Câinii sunt credincioși. Zilnic ți se vor da mostre de umilință și iubire necondiționată. Nu vei simți niciodată că câinele tău te-a uitat pentru că vine mereu să te salute, își mișcă coada de fericire să te vadă chiar dacă au trecut doar 5 minute de când nu te-au mai văzut.

Îngerii canini pot crea o legătură atât de specială încât chiar și moartea persoanei pe care au iubit-o cel mai mult îi poate deprima până la punctul de a se lăsa să moară pentru că misiunea lor nu mai are un sfârșit în lume, nu mai găsesc sens vieții. S-au cunoscut cazuri ca pierderea prietenului omenesc determina acele animale de companie sa sufere de o asteptare "vesnica", speranta ca se va intoarce, iar daca vor intelege ca a plecat pentru totdeauna lasa-i sa moara pentru a se intalni cu el la un alt nivel de constiinta Încetează.

Sunt sensibili la vibrații de tot felul

Sunt conectați cu vibrații foarte înalte și sunt incredibil de sensibili. Ei sunt capabili să perceapă mult mai mult decât îți imaginezi, sunt radare energetice, sunt mereu în alertă chiar și când îi vezi odihnindu-se. Au o sensibilitate auditivă extraordinară, la fel ca mirosul și vederea lor. Ei pot vedea prin dimensiuni și planuri pe care oamenii nu le pot percepe. De aceea devin agitați și neliniștiți în fața unei prezențe ciudate.

Ei sunt terapeuții emoționali perfecți.

La nivel personal, vor avea mereu grijă de stăpânul lor și de familia care i-a găzduit. Asigură-te că totul este mereu în armonie. Când simt tristețe, depresie, frângere de inimă sau orice sentiment negativ, caută o modalitate de a-ți îmbunătăți starea de spirit. Mișcarea cozii sale emite unde vibraționale care armonizează atmosfera. Sunt semne de iubire.

Câinii sunt cei mai buni prieteni, cei mai buni parteneri de viață; sunt jucăuși și nevinovați, sunt doar niște îngeri care merg pe 4 picioare făcându-ți viața fericită.

CINSTE CUI  MERITĂ ONOARE....

***

 

În timpul unui razboi, soldații au intrat într-un sat și au violat toate femeile. Una singură i-a rezistat soldatului care intrase peste ea, pe care l-a ucis și decapitat! După ce soldații au plecat, toate femeile au ieșit din case și-și ridicau hainele rupte plângând, cu excepția celei care se luptase! Ea a plecat acasă și a venit cu capul soldatului în mâini. Privirea ei era plină de mândrie și spunea:

-Credeați că l-aș fi lăsat să mă violeze fără să-l omor sau să mă omoare???

Femeile din sat s-au uitat una la alta si au hotărât să o ucidă, pentru ca ea sa nu se mai mândrească cu onoarea ei si pentru ca soții lor sa nu le întrebe cand se intorc acasă de ce nu au rezistat ca ea! A fost atacată și ucisă.

(Au ucis onoarea ca să poată trăi rușinea! )

La fel se petrec lucrurile în cazul corupților din societatea noastră de astăzi. Ei ucid și izolează fiecare persoană cinstită, astfel încât să nu existe martor la corupția lor...!

***

 Crăițele (Tagetes sp. L.) 

Sunt cunoscute la noi sub mai multe denumiri populare, cum ar fi ferfani, ferfeni, ferfene, țigăncușe, văzdoage, buzduci, ţigănuşe, bozdoagă, boate, buruiană domnească, izdoave, ocheşele, budiene galbene, ferfeniţă, tamfeni, etc. 

Denumirea generică Tagetes provine de la zeul etrusc Tages, despre care se spune că a apărut în toată slava sa dintr-un sol proaspăt arat; patula, denumirea specifică, înseamnă a răspândi şi poate avea mai multe sensuri.

Crăiţele sunt native în America Centrală. În secolul XVI seminţele acestei plante au fost pentru prima dată transportate în Europa de către exploratorii portughezi şi curând planta a devenit piesă principală în bordurile ornamentale, astfel, deja în secolul XIX era considerată o floare „old fashion”. Primul hibrid intraspecific de crăiţe a fost realizat în 1939 la Burpee Seed Company, o companie din Satele Unite, iar de atunci, hibrizii de crăiţe au fost dezvoltaţi, apărând hibrizi cu inflorescenţe mai bogate, mai variat colorate. Prima crăiţă cu flori pur albe a fost creată în 1975, după o muncă de ani de zile, de către grădinarul Alice Vonk, care a câştigat pentru aceasta un premiu de 10 000 dolari.

Florile de crăiţe sunt folosite alimentar ca şi condiment şi aromatizant, fiind o sursă foarte bogată de carotenoide, cu aplicaţie în industria alimentară.

În China, inflorescenţele unei specii africane de crăiţe (T. erecta L.) sunt folosite pentru răceli, tuse spastică, colici, inflamaţii şi mastite, de obicei sub formă de decoct.

Datorită florilor frumos colorate și pretențiilor reduse față de condițiile de mediu, crăiţele au fost introduse de-a lungul timpului în majoritatea țărilor cu climat temperat și nu numai. În Romania, se regăsesc in special speciile Tagetes patula (L.) și Tagetes erecta (L.), respectiv numeroși hibrizi. 

Tagetes patula (L.)

Specie anuală din familia Asteraceae, la noi cultivată, cu numeroase varietăţi ornamentale, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, penat-sectate, cu lacinii liniar-lanceolate serate. Florile galbene-portocalii, grupate în antodii dispuse terminal, florile marginale ligulate, cele centrale tubuloase, în culori variind de la galben la portocaliu intens; fructele, achene liniare negricioase. În scopuri terapeutice se recoltează florile fără receptacul, în perioada iunie-august.

Tagetes erecta (L.)

Este originară din America Centrală. Prezintă vigurozitate mai mare decât specia T. patula (L.),  având înălțimi de 100-120 cm, însă seamănă foarte mult cu aceasta. 

În timp ce Tagetus patula (L.) este mai ramificată la baza tulpinii, Tagetus erecta (L.) prezintă ramificații mai bogate în partea superioară a tulpinii.

Tagetes tenuifolia (L.)

Prezintă frunze foarte mici, de cca. 3 cm lungime și flori cu câte 5 petale mari, lățite, galbene. Există diverse cultivare de Tagetes tenuifolia (L.) la care culoarea forilor poate varia de la maro până la portocaliu și galben. Este cultivată în unele regiuni pentru florile comestibile, cu aroma acrișoară, utilizate în special la decorarea farfuriilor.

Tagetes lucida (L.)

Prezintă frunze întregi, înguste și alungite (până la 7-8 cm lungime), lucitoare. Florile sunt gălbui sau portocalii, terminale, grupate câte 2-3 în capitule. În unele regiuni se cultivă în scop terapeutic, florile uscate fiind utilizate în ceaiuri.

Tagetes minuta (L.)

Atinge înălțimi mari, de până la 2 m. Este cultivată în unele regiuni (Africa de Sud, în special) pentru utilizare în produse cosmetice, uleiuri esențiale și parfumuri, respectiv în forma uscată și măcinată, drept creme, tincturi.

La noi, în medicina populară, „ceaiul de flore", se bea pentru tuse cu înăduşelă … pentru gălbinare, … se fac scăldături la copii”.

Importanţă farmaceutică prezintă florile ligulate şi tubuloase separate de receptacul, numiteTagetes flos sine receptaculis utilizate în special pentru extragerea şi izolarea industrială a carotenoidelor (heleniena – dipalmitatul de luteină).

Heleniena creşte capacitatea de adaptare a ochiului la variaţia intensităţii luminoase şi, alături de xantinele prezente în această floare, creşte viteza de adaptare a ochiului la întuneric şi acuitatea vizuală, fiind recomandată în miopie, hemeralopie, retinită pigmentară.

Într-un studiu ştiinţific realizat în Pakistan, pe compuşi extraşi din Tagetes patula (L.), plantă recunoscută în medicina populară locală pentru proprietăţile sale medicinale şi pesticidale, în căutarea unor compuşi mai eficienţi, dar netoxici cu potenţial antioxidant, s-a demonstrat că extractul şi fracţiuni din plantă posedă proprietăţi antioxidante semnificative cu efect nontoxic.

Într-un alt studiu ştiinţific realizat în India, efectuat pe trei culturi diferite de flori de crăiţe (crăiţe portocalii, galbene şi roşii), au fost analizate şi comparate conţinutul în luteină şi activitatea antioxidantă ale extractelor din flori. Crăiţele portocalii au prezentat conţinutul cel mai ridicat de luteină. Au fost de asemenea cele mai eficiente împotriva peroxidării lipidelor şi în activitatea de neutralizare a radicalilor hidroxil. Degradarea celulelor hepatice în reacţia Fenton cu catalizator de fier cauzată de radicalii liberi a fost redusă de către extractele din florile de crăiţe. S-a concluzionat că florile de crăiţe din varietăţile indiene pot fi efectiv utilizate pentru producerea esterului de luteină, care poate fi folosit ca supliment alimentar sau ca sursă accesibilă de antioxidanţi naturali.

Crăițele, ferfenele sau vâzdoagele au o compoziție chimică bogată, care include uleiuri esențiale, fitoncide, vitamine, minerale, alcaloizi, acizi organici. Acestea manifestă numeroase proprietăți curative pentru om, de aceea infuziile de flori sunt folosite în medicina populară.

În scop terapeutic se folosesc florile viu colorate în galben, portocaliu sau roşu.

Crăiţele au în compoziţie substanţe chimice, principii active - helenină, patuletină, flavone (cvercetagetină), uleiuri volatile (tagetonă, linalol, limonen, ocimen), carotenoizi, alfa şi betacaroten, etc.

Petalele crăiţei sunt comestibile, folosite în salate sau adăugate în alte mâncăruri pentru gust sau culoare. Uscate şi măcinate sub formă de pulbere, sunt folosite ca mirodenii în Georgia, fiind considerate la fel de valoroase, precum scorţişoara sau cuişoarele, dând un gust specific mâncărurilor. Efectul pozitiv al crăiţelor în digestie (activează funcţia intestinelor, fereşte de crampe şi balonări) a făcut să fie folosite şi în bucătăria asiatică şi europeană. În Turcia, sunt adăugate în diverse preparate, pentru condimentarea lor. Florile portocalii, adăugate în borcanele cu compot de fructe, îl fac pe acesta deosebit de aromat şi îi oferă calităţi terapeutice, iar macerate în oţet sau ulei, oferă o savoare deosebită salatelor şi sosurilor (potrivit tropical.theferns.info.).

Încă din vremuri îndepărtate, a fost utilizată în scopuri medicinale sub formă de decoct, tinctură sau ulei esenţial, care este adăugat şi în parfumuri, cărora le da o notă de măr. Din florile de crăiţă se obţine şi un colorant pentru textile.

Fitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispastică şi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şi circulaţia sanguină a retinei, combate oboseala oculară, scade tensiunea oculară şi are o acţiune vermifugă şi purgativă. Infuzia prepară din flori uscate se poate administra în cură internă sau sub formă de comprese, spălături locale (la nivelul ochilor) în uz extern.

În perioada rece a anului, folosirea balsamului de crăiţe ne ajută să păstrăm buzele moi şi sănătoase. Afecţiunile aparatului respirator, precum astmul, bronşita, tusea le putem trata mai eficient dacă combinăm diferite metode din terapia naturistă, potrivit herbpathy.com, folosind plante proaspete sau uscate şi de ulei de crăiţe.

Cu ajutorul preparatelor din crăiţe putem să diminuăm durerile în articulaţii şi muşchi, cauzate de artrite, miozite şi entorse(potrivitnaturalmedicinalherbs.net.).

Extractul de crăiţă poate ajuta în dermatite, acnee, erupţii şi răni ale pielii şi poate fi folosit ca antiseptic. E folosit şi ca ingredient în unele loţiuni pentru ten iritat şi ten gras. Heleniena, esterul acid dipalmitinic al luteinei, care se găseşte în florile de crăiţă şi care e înrudită cu vitamina A, creşte viteza şi capacitatea de adaptare a ochiului în întuneric.

Ceaiul este benefic pentru toate bolile ce apar din cauza disfuncţiei pancreatice, cum ar fi vitiligo, psoriazis, neurodermite, căderea părului, vedere slabă, potrivit easyayurveda.com. Infuzia din flori de crăiţe poate ajuta la întărirea pereţilor vaselor sanguine, în boli ginecologice, afecţiuni ale prostatei, întărirea şi energizarea organismului slăbit.

În aromaterapie, se recomandă pentru cazuri de nervozitate crescută, deoarece are efect calmant, relaxant.

Tamponarea sau spălarea cu infuzie preparată din flori de crăiţă poate ajuta în tratarea diverselor afecţiuni ale pielii: escare, piodermită, iritaţii cutanate, înăsprirea pielii pe coate, genunchi, călcâie.

Persoanele alergice la polen trebuie să consulte medicul de familie înainte de a bea ceai sau a face gargară şi inhalaţii cu crăiţe. Este indicat a fi folosite flori colorate intens în portocaliu şi purpuriu, cele galben-deschis pot provoca uneori vomă şi diaree. AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Mariana Zbora-Ciurel).

 Planta ornamentală, cunoscută de toți,  crăița, cultivată în scop ornamental în diferite forme, unele involte, în parcuri și grădini și chiar în balcoane, se cultivă și pentru scopuri medicinale.

Compoziție chimică:

Părțile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi conțin ulei esențial bogat în tagetone, ocimene, myrcene, linalol, limonen, pinene, carvone, citral, camfene, acid valerianic, aldehida salicilică, etc; flavonoizi, camferitrina, evercetagetina, patuletina, heleniena (esterul acid dipalmitinic al luteinei), etc.

Heleniena produce o creștere a vitezei de adaptare și ameliorează sensibilitatea vizuală a ochiului normal, acțiune favorabilă și în miopie, în formele neevoluate de tetinită pigmentară și în hemeralopie.

S-a mai stabilit că patuletina scade permeabilitatea capilarelor și are acțiune antispastică și hipotensivă. Nu influențează excitabilitatea miocardului.

Luteina izolată din floarea de crăiţă prezintă activitate antioxidantă, antimutagenică și anticlastogenetică.

Principalul component din uleiul esențial, tagetona, poate fi dăunător organismului uman și poate produce dermatite. De aceea, uleiul esențial trebuie bine dozat și utilizat numai în produse farmaceutice.

Datorită componentelor din uleiul volatil al flavonoizilor evercetagetinei, patuletinei și în special al helenienei, produsele fitoterapeutice din această specie sunt indicate în corectarea vederii nocturne deficitare a ochiului normal și miop, în hemeralopie (acuitate vizuală deficitară) și ca adjuvant în retinita pigmentară. Uleiul diluat se folosește extern în inflamații și infecții fungice.

(remediu.ro)

Crăiţe – Flori cu beneficii în grădină

În grădinăritul natural și permacultură, crăițele sunt utilizate cu scopuri variate, printre care:

*combaterea dăunătorilor și bolilor plantelor de cultură;

*în calitate de îngrășământ organic și sursă de materie primă pentru compost;

*cultivate ca îngrășăminte verzi pentru a îmbunătăți structura solului;

*utilizate pentru mulcire;

*la combaterea buruienilor;

*infuzia din plantă se utilizează în calitate de insecticid și fungicid.

Potrivit unei legende atât despre această floare, cât și despre lăcrămioară, Crăița ar fi fost fiica mult râvnită, avută abia la bătrânețe de un împărat și nevasta sa. Îndrăgostită de flori, ea colindă mai mereu pădurile și șesurile în căutarea lor. Într-o zi, s-a rătăcit în codru și a ajuns, la un moment dat, să fie copleșită de istovire, sete și foame. Zărită de Sfântul Petru, aflat într-o vizită în lume alături de Dumnezeu, sfântul i-a cerut Domnului să o izbăvească de suferință. Drept urmare, lacrimile fetei căzute pe pământ s-au preschimbat în florile micuțe pe care le cunoaștem azi drept lăcrămioare. Corpul fără suflare al fiicei împăratului s-a cufundat în pământ, iar în locul acela s-au ivit flori galben-roșiatice, numite crăițe. Din acest motiv, lăcrămioarele și crăițele ar fi așezate frecvent peste morminte, ca simboluri ale jalei, doliului și tristeții

Există credința că aceste flori, când sunt plantate pe morminte, le oferă acestora protecție.

Pe de altă parte, în limbajul florilor, crăița  nu este auspicioasă, întrucât semnifică gelozia sau dragostea nefericită.

Dacă mă gândesc bine , numele crăiţei aș zice că vine de la "crăiasă" - Crăiasa florilor, dacă ne gândim la câte foloase avem de la această floare,  lăsând-i la o parte frumusețea!

Cu drag, pentru dumneavoastră,  Eu!

***

 Din lumea plantelor medicinale și aromatice

Să ne "îndulcim" la sfârșit de săptămână!

Lemnul dulce sau răculeț (Glycyrrhiza glabra L)

ORIGINEA PLANTEI

Alexandru cel Mare, Iulius Cesar și Napoleon Bonaparte. Toți au căzut sub vraja lemnului dulce. Dar nu trebuie să fiți un lider militar faimos pentru a fi cuceriți de această plantă. Rădăcina de lemn dulce, nu numai că este benefică pentru sănătatea noastră, dar are și un gust foarte bun.

Glycyrrhiza glabra, după cum sună denumirea latină, este o plantă de un metru și jumătate înălțime, cu rădăcini dens ramificate. Fructele sunt sub formă de păstăi, dar medicina populară și medicina modernă au fost mereu interesate de rădăcină, datorită proprietății de a combate rapid tusea și inflamațiile.

Demult această plantă perenă putea fi întâlnită în jurul Mării Mediterane. Hieroglifele dovedesc că abilitățile sale au fost utilizate pe scară largă în imperiul egiptean antic, unde la vremea respectivă au pregătit o băutură foarte populară din rădăcini. Însemnările de-a lungul civilizațiilor și secolelor arată că lemnul dulce era folosit pentru a prepara unele dintre cele mai vechi dulciuri, mai ales în perioadele, în care zahărul era o raritate. În regiunea noastră a fost cultivat abia din secolul al XVI-lea, grație călugărilor din ordinul benedictin.

Rădăcinile plantelor vechi de aproximativ doi-trei ani se adună toamna, când conțin substanțele cele mai importante. Se usucă încet la temperaturi foarte scăzute și apoi se taie în bucăți mici. Lemnul dulce este cunoscut mai ales pentru conținutul de glicirizină, care este de până la 50 de ori mai dulce decât zaharoza. În principal din cauza acesteia, trebuie să beți ceaiul în cantități rezonabile. Sunt suficiente două cești de decoct pe zi timp de maximum șase săptămâni. La doze mai mari, poate fi dăunător, în special pentru persoanele cu probleme cardiovasculare. Femeile însărcinate și cele care alăptează nu ar trebui să consume această infuzie.

(ManuTeea.ro)

Este un subarbust, comun în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor.

Crește la șes, în albiile secate ale unor râuri, pe locuri necultivate, nisipoase.

Se poate cultiva în sudul țării pentru valoarea lui medicinală și aromatică, valorificându-se terenuri improprii pentru alte culturi.

Are portul drept, înalt de 1,5 m, care crește sub aspect de tufă.

Ceea ce interesează la acest arbust este partea subterană, un rizom gros pe care se formează rizomi secundari și numeroase rădăcini lungi de 1 - 2 mm.

Frunzele sunt imparipenat compuse, având câte 5 - 9 foliole.

Florile sunt grupate în ciorchine, îndreptate în sus, de culoare albastru-violet.

Fructul este o păstaie de 1,5 - 2,5 cm.

Rădăcina de lemn dulce, de fapt tulpina subpămînteană - rizomul, conține saponozide (4 - 20%), în special glycirizină, un amestec de săruri de potasiu și calciu al acidului glycirizidic, cca 1% flavone, în special liquiritină, izoliquiritină și liquiritigenină, 1 - 2% amine, asparagină, betaină și colină, aminoacizi,  beta-sitosterol, cumarine, rezine și 0,05% uleiuri esențiale. 

În ceea ce privește compușii din plantă, deși rădăcina de lemn dulce conține sute de astfel de compuși, principala substanță activă este glicirrizina, care este responsabilă atât de gustul dulce al rădăcinii, cât și de proprietățile sale antioxidante, antiinflamatorii și antimicrobiene .

Cu toate acestea, glicirrizina este, de asemenea, asociată cu multe dintre efectele adverse ale rădăcinii de lemn dulce.  De aceea, unele produse utilizează lemn dulce deglicirrizinat (DGL), care a fost procesat pentru a elimina glicirrizina. Rădăcina de lemn dulce este disponibilă în mai multe forme, inclusiv tablete masticabile, extract lichid, capsule, pulbere și plante uscate, în magazinele naturiste.

Oamenii nu ar trebui să consume bomboane cu lemn dulce, ceaiuri sau suplimente pe termen lung lung, este necesar să discute mai întâi cu un medic. Este mai bine să se utilizeze suplimente cu DGL (licorice deglicirrizinata) în loc de lemn dulce dacă există unele  probleme legate de  tensiunea arterială crescută sau nivelurile scăzute de potasiu.

Lemnul dulce are proprietăți laxative, antiinflamatoare, expectorante, fluidifiante a secretiilor bronșice, diuretice, estrogene, cicatrizante. Datorita gustului dulce-amar, lemnul dulce este utilizat și in gastronomie sau industria dulciurilor și a băuturilor.

Folosit ca ingredient în amestecuri de tuse și pastile de gât, Glycyrrhiza glabra a fost utilizată pentru a trata dureri de gât, ulcere la nivelul gurii, ulcere gastrice, stomac inflamatoriu și indigestie. 

Unele studii arată că are proprietăți anticancer și ajută la sănătatea prostatei.

Este, de asemenea, folosit pentru combaterea otrăvirii alimentare în herbalismul chinez modern. 

Experimental s-a dovedit că acidul glyciretic din lemnul-dulce are o capacitate remarcabilă de a neutraliza toxine precum cea a bacilului tetanic sau alte substanţe cu efect letal cum ar fi stricnina.

Totodată, rădăcina de lemn-dulce este, adesea, folosită ca îndulcitor în băuturi, dulciuri și medicamente. Are o aromă unică, dulce și ușor amară în același timp. Este de 50 de ori mai dulce decât zahărul, dar oferă beneficii pentru sănătate pe care zahărul nu le are. 

Extractul de lemn dulce sau licorice, cum mai este denumit, nu este doar un ingredient dulce și aromat, folosit în alimentație, ci este și foarte eficient pentru îngrijirea pielii.

Are o istorie îndelungată, dovezile utilizării sale datând din civilizațiile antice din Egipt, Grecia și China.

Utilizarea medicinală a rădăcinii de lemn dulce datează încă din Egiptul antic, când rădăcina era folosită pentru a pregăti o băutură dulce pentru faraoni. De-a lungul timpului, a fost utilizată și în medicina tradițională chinezeasca, cea din Orientul Mijlociu și cea greacă pentru contribuția asupra calmarii stomacului deranjat, în reducerea inflamațiilor și a problemelor respiratorii superioare. 

Astăzi, mulți oameni recurg la rădăcina de lemn dulce pentru a ameliora diverse probleme de sănătate, cum ar fi: arsurile la stomac, refluxul gastric, bufeurile, tusea și infecțiile bacteriene și virale. Acesta este disponibil pe scară largă sub forma de capsule sau supliment lichid. În plus, se afirmă că ceaiul de lemn dulce poate contribui la calmarea gâtului iritat, în timp ce gelurile topice sunt folosite pentru a trata problemele pielii, cum ar fi acneea sau eczema.

De asemenea, lemnul dulce este folosit pentru a da aroma unor alimente și băuturi. Surprinzător, multe dintre bomboanele cu aroma de lemn dulce nu conțin de fapt rădăcina de lemn dulce, ci ulei de anason - un ulei esential extras din planta de anason ( Pimpinella anisum L.), care are un gust similar.

 De-a lungul istoriei, oamenii au folosit rădăcina de lemn-dulce pentru a reduce inflamațiile, pentru a calma problemele digestive, pentru a ameliora nivelul de stres, pentru a stimula sistemul imunitar, dar și pentru a trata problemele respiratorii.

Beneficii potențiale:

Cercetările actuale arată promisiuni pentru mai multe dintre utilizările medicinale ale rădăcinii de lemn dulce.

1. Poate ajuta la afecțiuni ale pielii: 

Rădăcina de lemn dulce conține peste 300 de compuși, unii dintre aceștia prezentând efecte antiinflamatorii, antibacteriene și antivirale puternice. Ca rezultat, extractul de rădăcină de lemn dulce este folosit pentru a trata o varietate de afecțiuni ale pielii. , inclusiv acneea și eczema. 

2. Poate contribui la reducerea refluxului gastric și la indigestie: 

Extractul de rădăcină de lemn dulce este adesea folosit pentru a ameliora simptomele de indigestie, cum ar fi refluxul acid, stomacul deranjat și arsuri la stomac.

3. Poate contribui la ameliorarea afecțiunilor respiratorii superioare: 

Datorită efectelor sale antiinflamatorii și antimicrobiene, atât extractul de rădăcină de lemn dulce, cât și ceaiul pot ajuta la ameliorarea problemelor respiratorii superioare. 

4. Poate proteja împotriva cariilor dentare: 

Rădăcina de lemn dulce poate ajuta la protejarea împotriva bacteriilor care pot duce la apariția cariilor. Cu toate acestea, este nevoie de mai multa cercetare cu privire la doza optimă și forma de administrare a rădăcinii de lemn dulce.

În concluzie, cel puțin șapte beneficii pentru sănătate:

*menține sănătatea căilor respiratorii;

*ajută la sănătatea stomacului;

*ajută la menținerea sănătății intestinelor;

*ajută la sănătatea pielii;

*ajută la sănătatea articulațiilor;

*reduce căderea părului.

Atenție:

* nu se recomandă persoanelor care suferă cu ficatul, ciroze, hipocalcemie,  afecțiuni grave renale și în timpul sarcinii;

*utilizarea îndelungată a produselor pe bază de lemn dulce sau la doze mari există pericolul de retenție de a sodiului și de pierdere a potasiului (hipokalemie) însoțite de hipertensiune, edeme și rareori myoglobinurie.  

*a nu se confunda cu ciorînglanul (Glycyrrhiza echinata L.), ale carei flori sunt de culoare alburii violacee și globuloase.

Studii despre beneficiile Lemnului dulce:

● Ameliorarea simptomelor digestive: Studiul din 2014: " The effect of licorice extract on the symptoms of functional dyspepsia: a randomized controlled trial" de Mohammad Hossein Sadeghi et al. , publicat în Journal of Gastroenterology and Hepatology

● Protejarea ficatului: Studiul din 2015: " Glycyrrhizin protects against ethanol-induced liver injury in rats" de Xueping Zhang et al., published in Journal of Ethnopharmacology "

● Reducerea inflamației: Studiul din 2016: " Glycyrrhizin and glycyrrhetinic acid attenuate inflammatory responses in human endothelial cells " de Xinlei Wang et al., published in Journal of Ethnopharmacology

● Îmbunătățirea sănătății pielii: Studiul din 2017: " Glycyrrhizin ameliorates Wang atopic dermatitis-like and al dermatitis-like. , publicat în Journal of Ethnopharmacology

● Reducerea stresului: Studiul din 2018: „ Glycyrrhizin attenuates stress-induced anxiety and depressive-like behaviors in mice ” de Xinlei Wang et al., publicat în Journal of Ethnopharmacology.

(bebetei.ro)

Sănătate și mult bine!

Mulțumesc!

Surse:

-"Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z" (Academician  farmacist Ovidiu BOJOR);

-ManuTeea.ro)

-Bebetei.ro

Imagini: Internet