$$$

 A trăit odată o femeie. O femeie simplă, una medie din punct de vedere statistic.

Viața ei era la fel de simplă. Acasă-serviciu-acasă. Totul ca la oricine, fără pretenții exagerate. Se scula odată cu cocoșii, ei bine, glumesc, sărea din pat la sunetul alarmei.

Și începea să alerge prin casă: pregătește micul dejun, trezește-i, hrănește-i, machiază-te, iar câinele ăsta se bagă mereu sub picioare.

La birou, toată lumea voia ceva de la ea. De îndată ce trecea pragul acelui loc, sarcinile veneau din toate direcțiile. Unuia du-i, altuia adu-i, celui de-al treilea ajută-l, iar al patrulea se ivește.

Of, se obosea pe parcursul zilei, abia târâia picioarele spre casă. Iar în mijloacele de transport în comun călătoresc doar bărbați ""gravizi"". Întotdeauna încearcă să o depășească și să se așeze pe scaun.

Iar ea, biata de ea, abia își ține sufletul, stă în picioare cu plasele, legănându-se înainte și înapoi.

Așa trăia femeia noastră în aceste condiții inumane. Până într-o zi...

A ajuns acasă și a realizat că dacă nu merge acum la medic, lumea va avea de suferit mai rău decât într-un război nuclear.

— Bună, — spune femeia, așezându-se obosită pe scaun.

— Bună, — răspunde medicul, pregătindu-se să o asculte cu atenție.

— Înțelegi, nu mai pot așa.

— Așa, așa, așa, poți să fii mai specifică, cum anume nu poți?

— Nu pot în niciun fel. Nu pot să fac totul singură. Nu pot să fiu datoare și esențială pentru toți. Nu pot să înghit tăcut insultele și să îndur umilințele. Nu pot și gata.

— Dar nu ai încercat să te relaxezi și să nu-ți pese de nimic?

— Am încercat. Dar cum să te relaxezi când ba casele țopăie, ba caii ard.

— Totul e limpede, caz clinic. Ai un nerv prins, responsabil pentru ""du-te dracului"". Dar se poate rezolva. Îți prescriu ""Nepăsătorin"", pe care trebuie să-l iei o lună, dimineața pe nemâncate.

""Nepăsătorin"" a funcționat imediat, aproape din ziua a doua. Dimineața femeia s-a ridicat, fără grabă a făcut duș, a băut o ceașcă de cafea, a mângâiat câinele după ureche și a plecat liniștită la serviciu, unde cu un zâmbet fericit trimitea pe toți la contabilitate. Pentru că acum totul îi era egal, iar principiul ei de viață s-a schimbat radical.

În loc de: ""Mamă dragă, cum să faci totul și să nu mori până seara."" A devenit: ""De ce să te agiți și să te frămânți, dacă poți să nu te agiți și să nu te frămânți.""

Și a început pentru femeie nu o viață obișnuită, ci o adevărată sărbătoare. Totul datorită faptului că un nepăsătorism sănătos nu a rănit încă pe nimeni...