Povestea vorbelor care mușcă
Într-o dimineață rece, într-un autobuz aglomerat, un băiat de douăzeci de ani s-a urcat și a trântit:
„Bă, mișcă-te puțin!”
Cuvântul „bă” a mușcat aerul ca un câine ținut flămând.
Oamenii au întors capul. O femeie a strâns geanta la piept.
Un bătrân a oftat.
Pe scaunul spre care striga, un domn trecut de 70 de ani s-a ridicat încet, cu o liniște care făcea mai mult zgomot decât toată agitația din jur.
— Poți să stai, tinere, a spus el calm. Dar să știi ceva…
Când începi cu „bă” sau „băi”, nu-l jignești pe celălalt.
Îți lovești propria inteligență.
Autobuzul s-a făcut brusc mic.
Nu se mai auzea niciun murmur, niciun telefon, nici măcar motorul.
— Vezi tu…, a continuat bătrânul.
Cuvintele spun primul lucru despre tine.
Dacă deschizi gura cu o insultă, oamenii nu-ți aud mesajul.
Aud doar lipsa ta de respect — și de respect față de tine.
La următoarea stație, bătrânul a coborât cu aceeași demnitate cu care urcase.
Băiatul a rămas în picioare, palid, cu privirea pierdută.
Nu mai vorbea nimeni.
Nu mai râdea nimeni.
Pentru că uneori tăcerea e cel mai bun profesor.
Morala:
Nu există putere în cuvintele care dor.
Există putere doar în oamenii care știu să vorbească frumos, chiar și când au toate motivele să nu o facă.
#GândimRâdemTrăim #DanAndrei #PovesteaZilei
#Respect #Educație #BunSimț #OmulFrumos
#ViraleÎnRomânia #MesajulZilei #FărăJigniri
#PutereaCuvintelor #AdevărSpusFrumos #Empatie
#LecțiaDeAzi #Viral #Motivațional
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu