$$$

 Rivalitatea care a ars o viață întreagă

În anul 1942, într-o seară în care lumina reflectoarelor făcea ca gloria să pară eternă, Joan Fontaine a urcat pe scena Premiilor Oscar, trecând pe lângă sora ei aflată în primul rând fără să îi arunce măcar o privire, gest care a devenit începutul unei tăceri ce avea să dureze până la sfârșitul vieților lor, amândouă trăind până la vârste venerabile, în timp ce rivalitatea dintre ele continua să ardă ca un foc mocnit sub suprafața aparențelor, iar Joan, strângând trofeul în mâini, își simțea victoria umbrită de prezența surorii care refuzase să reacționeze la triumful ei.

În timp ce lumea le considera surorile de aur ale Hollywood-ului, două figuri elegante și sclipitoare care luminau ecranul, adevărul ascuns era că între ele se desfășura una dintre cele mai amare rivalități din istoria filmului, o rivalitate începută încă din copilărie, când împărțeau aceeași cameră și aceeași mamă, despre care Joan avea să spună că o preferase întotdeauna pe Olivia, lăsând-o pe ea cu amintirea dureroasă a copilului nedorit, amintire care căpătase forme mai întunecate în poveștile despre luptele fizice, despre boala transformată în conflicte și despre resentimentele ce aveau să le urmeze în viața adultă.

Odată ajunse la Hollywood, competiția a luat forma unei confruntări tăcute dar necruțătoare, iar Joan, dorind să se desprindă de umbra surorii, și-a schimbat numele în Fontaine, încercând să își construiască o identitate care să nu fie asociată cu preferințele materne din trecut, în timp ce Olivia obținea roluri legendare precum cel din Gone with the Wind, iar Joan riposta cu Rebecca, filmul lui Hitchcock care i-a adus prima nominalizare la Oscar, urmată de victoria pentru Suspicion, moment în care, trecând pe lângă Olivia în drum spre scenă, ar fi văzut-o rămânând așezată, fără aplauze, fără recunoaștere, transformând triumful într-o durere publică, mascată de strălucirea trofeului.

De-a lungul anilor, distanța dintre ele a devenit o prăpastie imposibil de trecut, alimentată de tăceri, de interviuri contradictorii, de conflicte legate de boala și moartea mamei, iar când femeia a murit, fiecare soră a susținut propria versiune despre cine a rupt legătura, în timp ce Hollywood-ul continua să hrănească mitul a două surori aflate într-un război permanent, război care s-a prelungit până în bătrânețe, când Joan, ajunsă la aproape un secol de viață, declara că nu poți face pace cu cineva care încă se joacă de-a războiul.

Sub eleganța ei rece, Joan era o femeie care lupta să fie respectată într-o industrie care prefera să pună femeile una împotriva celeilalte, ea își făcea singură cascadoriile, contrazicea regizori, își concedia agenții care o considerau insuficient de seducătoare, iar Hitchcock o admira tocmai pentru modul în care fragilitatea ei părea o armură transparentă, ascunzând un curaj pe care puțini îl observau, iar faptul că a fost prima actriță care a câștigat un Oscar pentru un film al lui nu era doar o victorie profesională, ci și o demonstrație a forței cu care și-a construit drumul.

Joan Fontaine și-a câștigat nu doar un Oscar în 1942, ci și numele, spațiul personal și tăcerea care a devenit libertatea ei, într-o lume în care femeile erau așteptate să fie docile, recunoscătoare și infinit disponibile, iar rivalitatea dintre ea și Olivia, deși privită de mulți ca o lecție despre gelozie, este de fapt povestea a două femei pentru care industria nu a avut loc în egală măsură, povestea unei surori mai mici crescută cu ideea că este pe locul doi și care a decis să construiască o viață în care nu avea să mai fie niciodată în umbra cuiva, iar moartea lor, la distanța a câtorva ani, fără o împăcare, fără o iertare, fără un cuvânt, rămâne ecoul unei lupte în care supraviețuirea a însemnat uneori să pleci și să nu te întorci niciodată.

Morală:

Uneori, chiar și sângele devine o povară, iar lupta pentru propriul nume și propriul drum poate costa mai mult decât orice premiu, fiindcă nu toate poveștile de familie au loc pentru iertare, iar curajul de a-ți construi identitatea poate cere renunțarea la legături pe care lumea le credea indestructibile.

#HollywoodulVehiu

#RivalitățiAscunse

#JoanFontaine

#OliviaDeHavilland