$¢_

 Cum o învățătoare fără darul desenului a ajuns să câștige opt premii Oscar pentru costume: Povestea înșelăciunii lui Edith Head

Edith Head a devenit singura femeie din istoria cinematografiei care și-a așezat pe raft nu mai puțin de opt statuete Oscar și, pe deasupra, a fost nominalizată de treizeci și cinci de ori. Această performanță o consacră drept cea mai distinsă femeie din întreaga istorie a premiilor de film. O simplă învățătoare care, printr-o mică înșelătorie, și-a croit drum în lumea filmului, sfârșind prin a o influența profund și a lăsa o amprentă definitivă asupra industriei.

O învățătoare obișnuită

Viitoarea legendă a Hollywoodului, Edith Posener, s-a născut în California, în 1897. Provenea dintr-o familie de emigranți evrei, iar la scurt timp după sosirea lor în Statele Unite, părinții ei s-au despărțit. Mama ei s-a recăsătorit curând, iar Edith a primit un tată vitreg — un inginer minier al cărui stil de viață nomad obliga familia să se mute mereu. Atmosfera în care a crescut Edith era departe de a încuraja pasiunea pentru modă. Mai târziu, artista premiată avea să recunoască faptul că nu avusese posibilitatea de a urma studii culturale sau artistice adevărate.

Prin urmare, nici educația ei nu avea nicio legătură cu universul modei. În 1919, Edith a absolvit Universitatea Californiei din Berkeley, obținând o diplomă de licență. Un an mai târziu devenise deja magistră în limbi romanice, titlu obținut la Stanford. Cu o educație strălucită în spate, s-a angajat fără dificultate ca profesoară de franceză în 1922. După încă un an, preda spaniola la Școala de Fete din Hollywood.

Salariul modest al unei învățătoare nu îi era suficient, așa că Edith a cerut permisiunea de a preda și arta — deși, în realitate, îi lipseau cunoștințele. Totuși, era extrem de hotărâtă. Ca să devină competentă în domeniul pe care se pregătea să-l transmită altora, a început să urmeze cursuri serale. Aceste lecții i-au adus nu doar cunoștințele necesare, ci și dragostea: acolo l-a întâlnit pe fratele unei prietene, relația s-a înfiripat rapid, iar cei doi s-au căsătorit în 1923. Edith a preluat numele soțului, Head, sub care avea să devină celebră în istoria Hollywoodului.

În perioada în care lucra la școala din Hollywood, Edith s-a împrietenit cu fiicele regizorului Cecil B. DeMille. Era profesoara lor particulară, iar această legătură i-a permis accesul pe platourile studioului Paramount. Astfel, Head putea urmări îndeaproape magia filmărilor.

Înșelătoria care i-a schimbat destinul

Edith Head s-a îndrăgostit de cinema și a înțeles că acolo îi era locul. În vara anului 1924, a zărit un anunț pentru postul de artist de costume și a simțit că e șansa ei. Nu stăpânea prea bine desenul, dar și-a depus totuși candidatura. Iar ca mostre ale „lucrărilor” ei, a prezentat desenele colegilor de la cursurile de artă, nu pe ale sale.

A obținut postul, însă adevărul a ieșit la iveală chiar a doua zi. Howard Greer, designerul principal de la Paramount, s-a dovedit indulgent cu noua angajată și a ajutat-o să deprindă arta primelor schițe. La început i se încredința muncă simplă: îmbrăcarea personajelor secundare și costume pentru westernuri.

Prima ei lucrare cu adevărat remarcată a fost pentru filmul „Prințesa junglei”. Edith a ales să folosească sarongul — un veșmânt tradițional din Asia de Sud-Est, un segment generos de stofă înfășurat în jurul corpului pentru a forma o fustă. Prin această producție, Head a introdus moda sarongului în Hollywood.

După acest prim succes, i-au trebuit numai doi ani ca să devină șefa departamentului de costume de la Paramount, devenind astfel prima femeie care atinge o funcție atât de înaltă. Ascensiunea fulgerătoare a coincis însă cu necazuri în viața personală: Edith a divorțat, dar a păstrat numele Head, devenit deja o semnătură respectată în cercurile cinematografice.

În 1944, Edith a lucrat la filmul „Lady in the Night”, unde a creat o rochie devenită una dintre cele mai costisitoare ținute din istoria Hollywoodului: o fustă din nurcă, întoarsă pe dos și brodată cu paiete, însoțită de o muffă și un bolero asortate. Prețul fabulos al ansamblului era estimat la 35.000 de dolari.

În 1945, a apărut în emisiunea radiofonică House Party, unde oferea ascultătoarelor sfaturi de stil; ulterior, proiectul s-a mutat pe micul ecran. Însă, când publicul a văzut-o pe stilista ale cărei recomandări le urmăreau cu atâta încredere la radio, a rămas dezamăgit: ținutele ei erau prea sobre pentru cineva conectat la lumea modei.

Dar Edith Head făcea acest lucru deliberat. Nu voia să umbrească prin aparițiile sale imaginile starurilor hollywoodiene. Dragostea ei pentru costumele sobre, pe care o purta încă din vremea când era profesoară, a rămas constantă. Avea o tunsoare cu breton drept și purta mereu ochelari — de la vârsta de opt ani. Mai târziu, a început să apară cu ochelari de soare cu lentile albastre, care o ajutau să vizualizeze mai bine modul în care ținutele aveau să arate în filmele alb-negru.

În 1946, Head a avut șansa de a colabora cu legendarul Hitchcock la filmul Notorious. Vedeta producției, Ingrid Bergman, și-a dorit în mod special să lucreze cu Edith, cu care colaborase deja. De aici a început parteneriatul dintre celebrul regizor și creatoarea de costume, o colaborare ce avea să dureze trei decenii și care a modelat esențial cariera lui Edith Head.

Legenda Oscarului

În 1949 a fost introdusă o nouă categorie la premiile Oscar – cea dedicată costumelor. Acela a fost momentul ascensiunii spectaculoase a lui Edith. Nominație după nominație — în total 35 —, numele ei a devenit cunoscut tuturor celor care contau la Hollywood.

A obținut opt statuete de-a lungul carierei, prima chiar în anul înființării categoriei, pentru filmul „The Heiress”. A rămas până astăzi femeia cu cel mai mare număr de premii și nominalizări din istoria Academiei.

Head a creat rochia de seară a protagonistei din „All About Eve”, câștigând din nou Oscarul. În 1955, lucrând la „Sabrina”, a lansat moda decolteului tip bărcuță, purtat de Audrey Hepburn. Tot cu Audrey a colaborat în filmul legendar „Roman Holiday”, pentru care și-a adăugat o altă statuetă pe raft, surclasând fără efort concurența.

Regizorul Alfred Hitchcock o aprecia pentru faptul că, în crearea costumelor, nu căuta să-și impună propriul stil; pentru Edith, personajul era întotdeauna în centru. Tot ea este autoarea arhetipului „blondei hitchcockiene”, tipologie pe care regizorul o adora — întruchipată magistral de Grace Kelly în „Rear Window”.

În 1961, Head a lucrat alături de Hubert de Givenchy la filmul „Breakfast at Tiffany’s”, îmbrăcând-o din nou pe Audrey Hepburn.

Edith Head a colaborat cu adevărate legende: Grace Kelly, Marlene Dietrich, Elizabeth Taylor — iar lista abia începe. Chiar și pentru cele mai capricioase staruri găsea o cale de a lucra armonios cu ele. Spunea despre sine că este mai bună diplomat decât desenatoare, iar actrițele confirmau: o vedeau mai mult drept coordonatoare decât drept creatoare de modă în sens strict.

O viață dedicată filmului

În 1967, Head s-a mutat la Universal Pictures, unde a rămas până în 1981, anul morții sale.

În 1973, a primit cel de-al optulea și ultimul Oscar, pentru costumele din filmul „The Sting”. Aici a îmbrăcat exclusiv actori, iar Edith se mândrea nespus cu această distincție, fiindcă filmul nu avea nicio protagonistă feminină.

Anii ’70 au consacrat-o și prin proiectele din afara cinematografiei: a creat uniforma femeilor din Garda de Coastă a Statelor Unite și apoi uniformele pentru stewardesele companiei Pan American.

În 1981, lucra la costumele filmului „Dead Men Don’t Wear Plaid”, ultima ei creație. Era deja foarte bolnavă, dar ascundea acest lucru, continuând să trăiască prin muncă și prin actul de a crea frumusețe. În total, a lucrat la 1.131 de filme și, pe bună dreptate, este considerată egală marilor dive ale Hollywoodului.

      Marcus de seară